aselenizareCosmos 

De ce nu am mai ajuns pe Luna

Eu nu-ti voi spune ca, daca nu crezi in aselenizare, esti prost, asa cum face un coleg de-ai mei de la radio, ce nu merita a-i fi mentionat numele, ci ca esti prost informat. Decat sa-ti spun in mai multe feluri ca esti redus mental, ceea ce nu cred, mai bine iti dau mai jos motivul din cauza caruia nu am mai ajuns de atunci pe satelitul natural al Terrei, conform astronautilor.

Aselenizarea a 12 astronauti ramane, probabil, cea mai mare reusita a NASA in toata istoria ei. Acestia au adus roci de acolo, au facut fotografii, experimente si au infipt niste streaguri, iar apoi s-au intors acasa. Din pacate, misiniunile Apollo nu au pus bazele unei prezente umane pe Luna.

Dupa 45 de ani de la ultimul pas facut de om pe satelitul nostru natural, Apollo 17 in decembrie 1972, exista multe motive pentru care ne-am intoarce pentru a sta acolo.

Cercetatorii si antreprenorii cred ca o baza pe Luna ar putea evolua intr-o statie de alimentare pentru misiuni de tip „deep space”, ar putea duce la crearea unor telescoape spatiale, ne-ar ajuta sa gasim metode care sa usureze traiul pe Marte sau sa intelegem mai bine misterele de la inceputurile Terrei si ale Lunii.

Dar multi astronauti si experti sugereaza ca cele mai mari impedimente sunt unele banale si chiar deprimante…

Calatoria este una scumpa, dar nu extrem de scumpa

Acesta este un criteriu important in cazul tuturor zborurilor spatiale. O lege semnata in martie 2017 de catre Presedintele Donald Trump stabileste bugetul NASA anual la 19.5 miliarde de dolari, si ar putea creste la 19.9 miliarde in 2019. Initial, ai putea crede ca este o caruta de bani, dar caruta aceasta trebuie sa finanteze multe proiecte paralele ale NASA precum: Telescopul James Webb, uriasa racheta ce urmeaza a fi testata, Space Launch System, si misiunile aflate deja in spatiu spre Soare, Jupiter, Marte, Centura de Asteroizi, Centura Kuiper si la marginea Sistemului Solar. Prin comparatie, armata SUA primeste un buget de aproximativ 600 miliarde de dolari pe an. Modernizarea si extinderea arsenalului nuclear american ar putea costa chiar si 1.7 trilioane de dolari in urmatorii 30 de ani…

Pe langa asta, bugetul NASA este mic in comparatie cu trecutul sau.  In 1965, bugetul NASA a insemnat 4% din total. In ultimii 40 de ani s-a situat sub 1%, iar in ultimii 15 ani s-a indreptat spre 0.4%. Bugetul stabilit de Trump cere, cumva, o intoarcere pe Luna si o vizita orbitala a lui Marte, dar din cauza intarzierilor programului Space Launch System, s-ar putea ca banii sa nu ajunga pentru nici una dintre destinatii.

Intoarcerea pe luna, conform unui raport NASA din 2005, ar costa undeva la 104 miliarde de dolari la valoarea de atunci, adica 133 miliarde astazi cu tot cu inflatie, pe o durata de 13 ani. Programul Apollo a costat 120 de miliarde la valoarea de astazi.

Citeste si  Asteroizii au adus apa pe Lună

Problema presedintilor

Administratia Trump are ca scop spatial trimiterea oamenilor in vecinatatea Lunii candva in 2023, adica spre finalul celui de-al doilea mandat, daca Trump ar fi ales.

„De ce ai crede orice presedinte, care vorbeste despre ceva ce s-ar intampla peste aproape doua administratii in viitor? Sunt doar vorbe” – Chris Hadfield, fost comandat al Statiei Spatiale Internationale

Din perspectiva astronautilor, totul se rezuma la misiune. Design-ul, ingineria si testarea unui vehicul spatial care ar putea duce oamenii pe o alta „lume”, transced doua mandate prezidentiale, mai ales ca exista un tipar al noilor presedinti care arunca la gunoi obiectivele spatiale ale precedentilor.

Provocarile dincolo de politica

Luna este o capcana mortala pentru oameni cu o vechime de 4.5 miliarde de ani. Suprafata este plina de cratere si bolovani care pun in pericol aselenizarile. In 1969, guvernul american a cheltuit miliarde de dolari, la valoarea de astazi, pentru a crea, lansa si trimite sateliti pe orbita Lunii pentru a-i cartografia suprafata in vederea unor aselenizari Apollo. O ingrijorare mai mare are legatura cu impacturi meteorice care au creat regolit, sau praf lunar.

Madhu Thangavelu, inginer aeronautic la Universitatea din California de Sud, a scris in 2014 ca Luna este acoperita cu un praf foarte fin, ca cel de talk, intr-un strat de peste 5 cm in unele regiuni, care se incarca electrostatic prin interactiunea cu vantul solar, este foarte abraziv si aderent, agatandu-se de costume spatiale, vehicule si sisteme foarte usor.

Peggy Whitson, astronaut ce a trait in spatiu 665 de zile, a declarat ca misiunile Apollo au avut o mare problema cu praful lunar.

Exista o problema si cu lumina soarelui. Timp de 14,75 zile, suprafata lunara este in fierbere, fiind expusa Soarelui fara a fi protejata de o atmosfera. Urmatoarele 14,75 zile sunt in bezna totala, suprafata Lunii fiind unul dintre cele mai reci puncte din Univers.

Un reactor nuclear de mici dimensiuni este acum dezvoltat de NASA, intitulat Kilopower, pentru a le furniza astronautilor electricitate in timpul acelor nopti lunare foarte lungi, si ar putea fi folosit si pe Marte. NASA a creat costume spatiale si rovere rezistente la soare si praf, dar nu se stie inca daca echipamentele sunt pregatite de lansare.

[sursa]

Related posts

Leave a Comment