Eroarea medicală – a doua cauză de deces în România

Nu l-am întrebat niciodată pe Jupiter cum s-a simțit atunci când a fost detronat ca zeu, dar un nou artiol din British Medical Journal ne dă o idee destul de bună.

Pe trei mai lumea medicală citea șocată articolul intitulat: „Eroarea medicală – a treia cauză de deces în SUA”. Reacțiile variau de la „ne așteptam la cifre mult mai dramatice” și până la „sunt exagerări cumplite, nu am trebui să ne alarmăm”. Copleșitor, însă, lumea medicală aderă la prima opinie, oricât de dureroasă ar fi acceptarea adevărului.

Aveam senzația că într-un secol al avansurilor tehnologice, al progreselor medicamentelor, al minunilor ce au permis dublarea speranței de viață, medicina este infailibilă iar medicii niște zei.

Din păcate, medicii sunt oameni. Și oricât ți s-ar repeta în facultate că dacă înveți bine nu vei greși, acest lucru pur și simplu nu este adevărat. Îți poți promite de câte ori vrei tu că nu te vai mai înșela, dar tot ajungi să ai un mic cimitir în minte de oameni care au murit pentru că tu ai făcut o eroare.

Erorile medicale sunt, în România, a doua cauză de deces, după bolile cardio-vasculare.

Folosind cele mai conservatoare estimări prezentate în articol (0,6% din pacienți internați) și datele oferite de Eurostat în 2012, obținem o cifră de 26137 de morți evitabile pe an. Este dublu față de următoarele cauze de moarte (bolile hepatice – 10975 decese anuale și cancerul pulmonar 10332 decese anuale). Ca o comparație, accidentele rutiere ucid o zecime din oamenii uciși de medicină.

Cert, nimeni nu se apucă de medicină ca să ucidă oameni. Eroarea medicală nu este ceva ce vrem să se întâmple. Dar suntem oameni. Sistemul este creat de oameni. Și, atunci, sistemul dă greș. Fie că apar erori de cogniție, fie că apar erori de la oboseală, etichetări greșite, pierderea firului de comunicare între medici, asistente, farmaciști etc. sau pur și simplu datorită incompetenței, eroarea medicală are sute de cauze.

Iar dacă în alte industrii cu risc crescut există sisteme pentru preveni erorile, în medicină acest subiect încă este tabu. Știm că este greu să recunoaștem că nu întotdeauna suntem dumnezeu pe pământ. Dar trebuie să începem să discutăm pe acest subiect.

La nivel mondial, știința care se ocupă cu erorile medicale este de abia la început. Fondurile pentru cercetare sunt puține, conferințele mondiale sau europene și mai puține. De obicei, eroarea medicală se comunică în cerc închis, la nivel de clinică sau spital, iar datele nu sunt cunoscute lumii medicale globale.

În România încă persistă ideea de „țap ispășitor”. Dacă se întâmplă o greșeală, mass-media cere o linșare iar medicina o oferă sub forma unei concedieri. Din păcate, acest sistem nu merge, pentru că acel om care a greșit face parte dintr-un sistem – un sistem care l-a certificat, un sistem care l-a tracasat cu salari mici, care l-a obosit cu gărzi fără pauze, care a promovat lipsa comunicării, care nu are toate resursele și cadrele pentru a preveni eroarea.

Pentru ca medicina să nu ucidă, avem nevoie de o schimbare a paradigmei.

Să nu mai privim medicii nici ca pe niște zei, nici ca pe niște vrăjitoare bune de ars, nici ca pe niște șpăgari, nici ca făcători de miracole.

Medicii sunt oameni. Oamenii greșesc. Hai să vorbim despre asta calm, organizat și să găsim soluții la nivel de sistem.