Interviu Oana Sandu – Românca de la European Southern Observatory

oana sanduÎn ediția specială #5, de pe 19 decembrie, am avut-o invitată în studio pe Oana Sandu, Community Coordinator la European Southern Observatory.

Petru Stratulat: Cum e să lucrezi cu asemenea oameni, asemenea informații?

Oana Sandu: E un vis devenit realitate. Mi-am dorit întotdeauna să fac comunicare pe știință. Am început la Astroclub București, promovând cursurile de astronomie, ieșirile în parc și, cumva, de acolo am pornit comunicarea pentru organizații neguvernamentale din domeniul Spațiului și, dintr-una într-alta am ajuns printr-un noroc în contact cu cei de la ESO, care mi-au propus să lucrez la ei.

Petru Stratulat: Cum decurge o zi normală?

Oana Sandu: E destul de obișnuită. Avem proceduri foarte clare cu ce trebuie să facem. Am zilele împărțite pe domenii. De exemplu, vinerea mă ocup de baza de date, tot ce înseamnă planetarii, observatoare cu care noi comunicăm. Joia mă ocup de newsletter și avem și o ședință în care ne întâlnim toți să ne punem la curent cu ce face fiecare. Miercurea fac distribuție cu tot ce înseamnă locurile în care trebuie să trimitem produsele pe care le facem. Marțea este partea de promovare de la știri până la raportul anual, orice face departamentul. Lunea discutăm rezultatele științifice.

Petru Stratulat: Tu afli cu mult înaintea noastră cele mai noi descoperiri. Cu cât timp înainte?

Oana Sandu: Destul de mult pentru ca procesul în sine de publicare a rezultatelor științifice este un proces îndelungat. Odată ce ai obținut un rezultat și vrei să-l publici într-o revistă de specialitate, el trebuie să treacă prin niște etape. Este evaluat de specialiști în domeniu, se face un ping-pong între cei de la revistă și omul de știință, iar noi aflăm din momentul respectiv și avem cât timp ei se lămuresc în privința formei finale. Noi pe partea asta putem să pregătim comunicarea. Știm cu mult timp înainte. Ne entuziasmăm în întâlniri, spunem întregului departament rugându-i să aibă grijă să nu spună nimănui pentru că încă nu e informație publică. Mesajele noastre pe social media sunt programate cu săptămâni înainte, iar comunicatele de presă sunt și cu șase luni înainte. Cele predictibile. Sunt situații când un rezultat științific vine la noi mai târziu, adica omul de știință nu ne contactează chiar din primul moment, când ia legatura cu publicația, și atunci aflăm cu 2-3 săptămâni înainte și mergem mai repede cu tot procesul. Dar acelea pe care le știm dinainte și le putem prezice sunt deja programate.

Philae_touchdown_node_full_image_2_web_1024Petru Stratulat: Philae a trimis un tweet când a ajuns pe cometă. Nu cred ca a avut nevoie de atâtea aprobări.

Oana Sandu: Eu nu aș băga mâna în foc. Cred că s-au gândit foarte bine dinainte ce să spună când ajunge acolo.

Sorin Badea: Azi dimineață, VLT a făcut o descoperire epocală, să zicem. Care sunt pașii pe care tu trebuie să-i faci pentru a promova o astfel de descoperire?

Oana Sandu: Oamenii de știință își propun să observe ceva și aplică pentru timp la telescoapele noastre. Obțin timpul dar nu știu niciodată când anume vor face observația de care au nevoie pentru că ei nu ajung la telescoape ci avem un astronom de serviciu care, în funcție de starea cerului, de condițiile din noaptea respectivă, hotărăște pentru ce proiect este noaptea cea mai favorabilă. Deci depui, durează foarte mult până ți se acceptă, durează un an întreg până afli dacă s-a făcut vreo observație. În momentul în care obții rezultatele, nici un om de știință responsabil nu le comunică dintr-odată ci vrea să scrie un articol despre asta. Și atunci mai durează puțin până apare articolul, până discută cu revista. Deci noi o să aflăm întotdeauna din timp, nu în dimineața respectivă.

Sorin Badea: Pentru lucruri dinainte stabilite, care sunt pașii?

Oana Sandu: Noi avem o ședință lunea, newsteam, o ședință redacțională ca la voi. Noi facem cu rezultate științifice. Primim mai multe propuneri și le analizăm în funcție de criterii chiar jurnalistice, cât de senzațional este subiectul, cât de mare e descoperirea și decidem dacă să facem un comunicat de presă. În funcție de importanța descoperirii, avem mai multe niveluri de promovare. Daca e ceva super-important, vom face o conferință de presă în Chile sau virtual pentru toată lumea. Dacă e mai puțin important, facem un comunicat de presă și tot așa până cel mai jos, Social Media.

Petru Stratulat: Eu sper ca Social Media să crească în importanță pentru că acolo sunt câteva miliarde de oameni. Tu ce pagini administrezi?

Oana Sandu: Două mari – ESO și Hubble Space Telescope.

Petru Stratulat: Ce ciudățenii îți scriu utilizatorii?

Oana Sandu: De toate. Variază de la comentarii precum „Creația lui Dumnezeu” și până la lucruri foarte tehnice, cer detalii despre rezultate știintifice, cum functionează un experiment, dar, în general, sunt exclamații – „wow, ce tare, ce mișto!”.

Sorin Badea: Care este cel mai frumos subiect de care te-ai ocupat?

Oana Sandu: Este vorba de un rezultat din 2010 prin care noi am facut un teaser pe Social Media înaintea comunicatului, care spunea că avem un vizitator din altă galaxie și era vorba despre o planetă dintr-o altă galaxie și care a ajuns în galaxia noastră și care, pe mine, la momentul respectiv, m-a dat pe spate că e posibil așa ceva. Venea din interacțiunea galaxiei noastre cu o alta, iar planeta a ajuns în zona noastră. Oamenii de știință, urmărind cum se deplasează stelele și planetele din jurul lor, pot să-și dea seama dacă ele fac parte din galaxia noastră sau vin din altă parte.

Petru Stratulat: De ce pregătire ai nevoie pentru un asemenea job?

167227_1582528356090_570559_nOana Sandu: Eu am pregătire pe Comunicare și Relații Publice. Nu am pregătire pe Știință. Chiar sunt dezamăgită că am făcut matematică până în clasa a 10, am fost la profil umanist. În principiu, eu cred foarte mult, și cei din afară sunt de aceeași convigere, că, pentru a face comunicare pe știință, ai nevoie de o colaborare între oameni de știință profesioniști pe zona asta și oameni de comunicare pregătiți pe zona asta pentru că, dacă pui oameni de știință să comunice, le iese unora care au fler, dar nu sunt familiarizați cu toate metodele pe care un profesionist le învață din experiență sau de la școală. Și atunci, părerea mea e că trebuie să ai pregătire în comunicare și apetit pentru știință, să-ți placă termenii tehnici, să te pasioneze domeniul.

O altă știre a fost descoperirea vieții în Univers. Astronomii, utilizând VLT, s-au uitat la Lună și au descoperit viață în Univers… pe Pământ. Importanța nu a fost descoperirea în sine, pentru că știm că e viață pe Terra, ci metoda. Faptul că lumina soarelui ajunge pe Pământ, se reflectă către Lună și de acolo înapoi pe Pământ. Analizând-o, poți vedea ce se află în atmosfera Terrei. Metoda poate fi folosită și în cazul altor planetelor din alte sisteme solare.

Petru Stratulat: Gravity sau Interstellar?

Oana Sandu: Grea alegere. Interstellar mi-a plăcut pentru că mi-a sucit mintea în toate părțile ca să-mi imaginez și să înțeleg niște concepte teoretice extrem de dificile, dar Gravity mi-a plăcut mai mult pentru că transmite mai mult. Efectiv, am stat în tensiune… Două minute am simțit că pot să mă relaxez, deci Gravity.

Sorin Badea: Cu ce oameni extrem de cunoscuți ai intrat în legătură?

40182_1406592877813_786461_nOana Sandu: Nu cu foarte mulți pentru că eu nu scriu comunicatele de presă. Cel care face asta se numește Public Information Officer, dar prin diferite circumstanțe l-am cunoscut pe John Mather, care a fost laureat al Premiului Nobel pentru Cosmologie. L-am întâlnit pe Mario Livio, cercetător de la Hubble Space Telescope, care m-a chemat la el în birou și a început să îmi vorbească în română. Rădăcinile sale sunt românești. L-am întâlnit pe șeful NASA, Charles Bolden, de 2 ori, pe Neil Armstrong, primul om care a pășit pe Lună… Eram la hangarul Red Bull din Austria. Era chemat la un interviu la care am avut ocazia să fim și noi.

Sorin Badea: Cât de deschiși sunt oamenii de știință?

Oana Sandu: Cei europeni sunt mai deschiși decât românii și cei americani mai deschiși decât europenii.

Sorin Badea: De ce sunt românii mai închiși?

Oana Sandu: Cred că de la lipsa unei culturi a comunicării. Să nu uităm că în America s-au inventat relațiile publice. O au în sânge. La noi încă încercăm să înțelegem de ce e nevoie de comunicare în știință, de ce se face…

Citeste si  În căutarea Omului de Neanderthal din România: "Dacă ar fi să se descopere vreunul, cel mai probabil ar fi în Transilvania"

Petru Stratulat: Nu este obligatoriu să răspunzi. Știm că poate știi și că nu ai voie să spui. Ați avut vreo știre nepublicată legată de vreun obiect zburător neidentificat fie din atmosferă fie din Spațiu? Dacă spui “nu comentez”, deducem noi.

Oana Sandu: O știre nu am avut, dar am avut discuții despre care nu comentez.

Sorin Badea: Măcar un breaking news.

Oana Sandu: Care urmează?

Sorin Badea: Da.

Oana Sandu: Nu pot. Mi-aș încălca propriul embargo.

Petru Stratulat: Măcar unul care a fost de curând.

Oana Sandu: Cel mai nou e mai mult organizațional, respectiv că s-a dat startul la construcția E-ELT și că am avut prima imagine reală a unui sistem planetar în formare. Până acum nu puteam face decât ilustrații grafice a ce știam noi pe date științifice. Dar acum, cu ajutorul telescopului ALMA, am reușit să obținem o imagine reală a unui sistem în formare.

Sorin Badea: Am dat-o, e și pe site-ul soundofscience.info și cred că de la tine a venit comunicatul.

Petru Stratulat: Am avut o dilemă cu Sorin ieri. A apărut o imagine faină cu un curcubeu în deșertul Atacama. Știam că pentru a apărea unul ai nevoie de condiții de umiditate, iar acolo nu prea există așa ceva. Am încercat să aflăm care sunt condițiile apariției acelui curcubeu, dar nu am găsit în comunicat. De ce?

40216_1406593077818_1497474_nOana Sandu: Era imaginea săptămânii. Uneori, uităm să dăm toată povestea. În cazul laserelor telescoapelor, punem atâtea imagini încât nu ne dăm seama că unii le vor vedea pe ultimele și nu vor ști de unde vin acestea. Este vorba despre un curcubeu care a apărut la Sant Pedro de Atacama, care e în vecinătatea deșertului, iar în regiunea aceea plouă, deci nu a fost vreo minunăție.

Petru Stratulat: În articolul-sursă scria ca e în vecinătatea VLT-ului.

Oana Sandu: Să știi că la VLT se întâmplă să fie zăpadă. Au un fenomen care are loc în ianuarie și februarie, când vin nori arctici, iar vântul îi împinge în sud, așa că au uneori zăpadă.

Petru Stratulat: Ce visai să te faci când vei fi mare?

Oana Sandu: Arheolog. Oriunde m-am învârtit, am avut stelele în jur. La agenția la care am lucrat, logo-ul avea o mână întinsă printre stele.

Petru Stratulat: Unde vrei să ajungi?

Oana Sandu: Îmi doresc să fac în țară ceea ce fac pentru cei de afară. Să fac comunicarea științei, să cresc domeniul ăsta, să fac oamenii să înțeleagă de ce e important să comunice știința. Încet-încet am început cu Agenția Spațială Română și Institutul de Științe Spațiale și mi-aș dori să îmbunătățesc și mai mult ce fac pentru ei.

Petru Stratulat: Ce te împiedică să faci la același nivel?

Oana Sandu: Cred că lumea nu e complet convinsă de importanța comunicării. E axată pe comunicarea rezultatelor în zona științifică, nu către publicul larg. Există oameni convinși de comunicare și aici și acolo. E o tendință, nu e general valabil.

Petru Stratulat: Publicul vrea așa ceva. Drept dovadă, avem o emisiune radio despre știință.

Sorin Badea: Asta era și ideea, să creăm o oportunitate, să creăm o bulă în care noi să intrăm acolo și din care să scoatem informațiile astea, care ar trebui prezentate altfel decât în cadrul conferințelor științifice. Informația rămâne așa închisă. Ea trebuie înțeleasă de lumea din jur. Se vede cumva, daca se vede, cercetarea românească în ESO (European Southern Observatory)?

Oana Sandu: În interiorul ESO nu se vede, iar motivul e simplu pentru că România nu este stat membru în ESO și fără a fi membru nu participi la activitatea organizației. Asta nu înseamnă că nu avem cercetători cunoscuți, bine pregătiți care își fac treaba, dar pur și simplu organizațional vorbind nu facem parte din ESO.

Petru Stratulat: Ce ar trebui să facem pentru a fi parteneri acolo?

Oana Sandu: Să dăm bani.

Petru Stratulat: Cam cât? Facem un crowdfunding.

Sorin Badea: Un procent anume din PIB.

Oana Sandu: Da. Contează foarte mult și cât de mare este comunitatea astronomică din țară pentru a ști care ar fi cerința din partea noastră, câți ar dori să folosească telescoapele lor.

Sorin Badea: Cam cât de mare ar fi comunitatea asta?

Oana Sandu: Am văzut, la un moment dat, un numar care se învârtea pe la 150.

Petru Stratulat: Mi-ai spus tu la un moment dat, Sorin, câți jurnaliști acreditați pe Știință avem.

Sorin Badea: Vreo… 11?

Petru Stratulat: Faci exclusiv muncă de birou sau ieși și pe “teren”?

Oana Sandu: Din păcate, e doar muncă de birou. Pe teren ies în timpul liber. E un lucru care m-a șocat și pe mine, când am ajuns acolo, să descopăr că astronomii profesioniști studiază niște domenii atât de nișate încât rareori se uită pe cer. Se uită prin telescoape, prin camere, instrumente foarte puternice, niciodată direct prin instrument. Sunt cumva rupți. Mai degrabă astronomii amatori sunt mai atașați de cer.

Petru Stratulat: Care este cel mai impresionant loc în care ai fost?

Oana Sandu: De câte ori merg în alt oraș, merg la planetariu sau muzeu de știință. La cel mai mare centru… Am fost la CERN.

Petru Stratulat: Ai fost la CERN! Pot să te ating?

eso2Oana Sandu: Cel mai fascinant loc în care nu am ajuns sunt telescoapele ESO din Chile.

Sorin Badea: Când plănuiești să ajungi?

Oana Sandu: O am în plan. Nu știu când. E complicat. Ele sunt în mijlocul deșertului. Există un număr limitat de locuri, astronomii au prioritate. E mai complicat. Cel mai frumos loc a fost în Africa de Sud, când am văzut pentru prima dată cerul din emisfera sudică. Faptul că-ți cunoști cerul, și asta o știu de la Adrian Șonka, îți dă un sentiment de familiaritate. În emisfera sudică, prima oară mi-am dat seama uitandu-mă la Lună, care arată diferit. Era înclinată, după care eram în oraș și nu se vedeau stelele. Am fost scoasă în afara orașului de niște astronomi amatori pentru a vedea cerul.

Petru Stratulat: Pe Marte sau Europa?

Oana Sandu: Pe Marte ar fi mai sigur, pe Europa mai exciting. Pe Europa.

Petru Stratulat: Kittinger sau Baumgartner.

Oana Sandu: Baumgartner pentru că mi-a dat ocazia să trăiesc experiența live.

Petru Stratulat: Da, dar Kittinger a fost primul. Pentru cei care nu s-au prins, vorbim despre cei care au sărit din stratosferă. Primul a fost Kittinger, apoi Baumgartner și, după, tipul de la Apple.

Sorin Badea: Cum arată o zi frumoasă petrecută la lucru?

Oana Sandu: Cele mai frumoase sunt zilele de luni, când avem ședința redacțională, când analizăm cele mai noi rezultate științifice. Avem un avocat al diavolului și un apărător. Fiecare vine cu argumente pro și contra. Avem întotdeauna un om de știință alături de noi care ne explică unde se încadrează fiecare rezultat. Apoi ne gândim dacă subiectul este interesant pentru public, daca e vorba de astronomi europeni, pentru că vrem să promovăm astronomii europeni. Când chiar nu suntem hotărâți, se votează.

Petru Stratulat: Ar putea face cineva practică pe comunicare la voi?

Oana Sandu: Există un internship pe science journalism. Vii să înveți cum să scrii știri.

Sorin Badea: Care sunt plăcerile tale vinovate în materie de știință?

Petru Stratulat: Sau cum îți poate vorbi un tip la prima întâlnire științific vorbind pentru a te înmuia?

Oana Sandu: Cred că exoplanetele mă fascinează. Ideea de a găsi o planetă similară Pământului în alt sistem solar și metodele prin care putem să le detectăm. Înca nu avem tehnologia necesară realizării unor imagini cu ele. Astronomii au găsit o grămadă de metode alternative prin care putem detecta prezența lor, mișcarea stelelor, scăderea în luminozitate, când planetele trec prin fața lor… În munca mea de zi cu zi îmi place când facem competiții prin care trimitem lumea în vizită în Chile.

Sorin Badea: Mai aveți?

Oana Sandu: Avem una anuală care se adresează jurnaliștilor – European Journalism Award – și care promovează fix asta: jurnaliștii care să vorbească despre rezultate europene. La prima ediție i-am trimis la VLT, la a doua la ALMA.

Interviul complet

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 400 de semne, cu citarea sursei și cu link spre pagina acestui articol.

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Plugin creado por AcIDc00L: noticias juegos
Plugin Modo Mantenimiento patrocinado por: posicionamiento web