Roverul chinezesc a descoperit un nou tip de rocă lunară

yutuRoverul Yutu a gasit ceva special in drumurile sale singuratice pe Luna – o roca vulcanica nemaivazuta pana acum cu o varsta de aproximativ 3 miliarde de ani. Gasita in bazinul Imbrium, unul dintre cele mai mari cratere din Sistemul nostru Solar, compozitia minerala a rocii este total diferita de ceea ce am gasit pana acum pe satelitul natural al Terrei.

Yutu, care se traduce in „Iepurele de Jad”, a fost primul obiect facut de om care a asolizat de la misiunile Apollo americane si cele sovietice, Luna, care s-au incheiat acum 40 de ani. Dupa doi ani abia aniversati, Yutu este aparatul cu cea mai lunga activitate lunara.

In timp ce informatiile colectate de sondele precedente ce au orbitat Luna le-au oferit oamenilor de stiinta indicii privind diferitele tipuri de roci vulcanice care compun suprafata satelitului, aceasta este prima sansa pe care o avem de a analiza o mostra inca din anii ’70.

Dupa ce au analizat roca aceasta, cercetatori din China si cei din SUA cred ca aceasta vine dintr-o zona relativ tanara, ce s-a format acum 2.96 miliarde de ani. Luna are o vechime estimata la 4.5 miliarde de ani si un inceput plin de vulcani la doar 500 milioane dupa formare din cauza injumatatirii radioactive interne. Descoperirea ne va ajuta sa intelegem comportamentul celor mai tineri vulcani, demult stinsi,

„Diversitatea ne arata ca mantaua superioara a Lunii este mai putin uniforma decat cea a Terrei. Coreland chimia cu vechimea, putem observa cum vulcanismul Lunii s-a schimbat in timp.” – Bradley L. Jollif de la Washington University

Cand rocile lunare au fost luate ca mostra de misiunile Apollo si Luna in anii ’70, savantii nu puteau determina compozitia exacta. Multumita lui Yutu si a spectrometrului sau cu raze X de particule alfa plus camera infrarosie hyperspectrala, Jollif si colegii sai de la mai multe institutii de cercetare chineze pot afla cat titan si fier se afla in roca. Cantitatea de titan este foarte importanta pentru ca este un indiciu bun asupra momentului si locului unde s-a format magma vulcanica pe Luna.

„Distributia variata de titan de pe suprafata Lunii sugereaza faptul ca interiorul sau nu a fost unul omogen. Incercam in continuare sa intelegem cum s-a intamplat asta. Probabil au existat impacturi puternice in stadiul oceanului de magma care au perturbat formarea mantalei” – Bradley L. Jollif de la Washington University

Rezultatele au fost publicate in Nature Communications.

Citeste si  CIMON - inteligență artificială la bordul ISS

[sursa]