Editorial 

Sorin vs. Petru – Centrul Universului (audio)

Astazi, la Sound of Science, a aparut o disputa de nicaieri intre Sorin si Petru pe tema Centrului Universului. Voi ce parere aveti?

Teoria lui Petru

Petru StratulatAceasta pleaca de la Teoria Big Bang-ului. Sa nu uitam ca aceasta ramane, pana in prezent, o simpla teorie ce inca nu a fost confirmata de comunitatea stiintifica si care a ramas in picioare doar pentru ca marile minti ale Omenirii nu au gasit alta mai buna care sa explice inceputurile Universului.

Plecand de la Big Bang si ajungand pana in prezent, consider ca exista in teorie un punct, un loc, in Univers unde s-a produs Big Bang-ul, ca in cazul unei bombe ce a explodat, imprastiind materie in toate directiile. Dupa ce s-a disipat fumul, putem ajunge la locul exploziei. La fel, ar trebui ca Universul sa aiba un punct de plecare, chiar daca ne aflam, asa cum spune si Sorin, in acel punct, doar ca este unul expandat la infinit, vezi Doamne, caci totul a plecat dintr-un singur punct, deci ne aflam in acel punct.

Totusi, daca Universul s-ar fi expandat intr-o directie, asa cum lumina este emisa de farul unei masini, ar trebui ca in teorie sa existe punctul de plecare, adica „farul”, chiar daca ar fi acum stins. Locul ar exista. Punctul de inceput. Spatiul acela care a gazduit fenomenul sau care s-ar afla in dreptul sursei. La fel ar exista si daca Big Bang-ul a imprastiat materie in toate directiile.

Teoria lui Sorin

sorin badeaAm incercat sa scriu 3 texte: unul lung si plin de informatii fizico-matematice, altul scurt compus numai din intrebari si inca unul presarat cu ganduri filozofice. Am renuntat la ele pentru ca ajunsesem la o problema mai veche….ar fi trebuit sa te fac sa intelegi ca exista un infinit mai mare….si unul mai mic (remember, Pierre?) 🙂

De mai bine de 30 de ani omenirea incearca prin diferite metode sa priveasca in trecut. Ce vi se pare atat de aiurea? 🙂 E vorba de telescoapele noastre care se uita la galaxii atat de indepartate, incat putem spune ca privim la doar cateva sute de ani lumina dupa Big Bang.

Petru vrea sa ma convinga ca, daca a existat Big Bang, atunci e clar ca buna ziua ca locul din care a pornit Universul… este un loc fizic. Adica un loc in care poti ajunge calatorind. Cum sa cred asa ceva!?

Discutia poate porni de la forma Universului, de la rata sa de expansiune si trebuie sa ajunga la tesatura “spatiu-timp”. Noi oamenii calatorim in timp si spatiu, de aceea nu pot sa las la o parte aceste variabile nici macar de dragul discutiei.

Dar sa nu ne cramponam si sa incercam sa decidem mai intai care este forma Universului. 🙂 Stiti bine ca este o capcana? Nimeni nu stie….nu ne-am raspuns la aceasta intrebare, insa am dezvoltat cateva teorii: cea a Universului Plat, cea a Universului Deschis (in forma de sa) si cea a Universului sferic. Pe de alta parte stim ca Universul se afla in expansiune, ba mai mult, ca aceasta expansiune este accelerata si in plus :)….accelerarea de la marginile sale….se petrece cu o viteza mai mare decat cea a luminii.

Citeste si  Agenția Spațială Europeană caută stagiari

O sa iau in calcul Universul Plat (Care e de altfel si cea mai apropiata teorie de realitate) insa ma voi confrunta imediat cu o problema….cum determin spatialitatea unui punct intr-un plan plat, care mie imi apare ca fiind 3D?! (sus, jos, unghi, adancime etc)

Si daca vad cu ajutorul lui Hubble pana la 13,5 miliarde de ani in trecut…asta insemnand ca vad totusi la 13,5 miliarde de ani lumina departare…inseamna asta ca vad locul din care a pornit?! Nu 🙂

Dar lasa-ma, Petrule sa te intreb….si incotro trebuie sa o apuc? In ce parte? 🙂

ASADAR….NU cred ca locul originii Universului poate fi atins in vreun fel sau vreodata. FIZIC 🙂 La un moment dat o sa il putem intrezari….niciodata vedea pe deplin si niciodata atinge.

Intrebarile Calinei

calinaCum s-a format universul?

Suntem programati, ca specie, sa incercam sa gasim raspunsul la orice intrebare. Asta ne face sa fim ceea ce suntem.
Baietii au avut o mica disputa, in studio, legata de „Big-Bang”. Petru sustine ca Universul a pornit dintr-un punct fix, in timp ce Sorin sustine ca acesta a pornit „de peste tot”.

Momentan, orice explicatie despre inceputul Universului este pur teoretica. Nu am avut si cred ca nu vom avea niciodata capacitatea, ca specie, sa gasim raspunsul la aceasta intrebare, deoarece el se afla undeva, in afara perceptiei noastre. Consider ca exista cel putin inca o dimensiune, in afara capacitatii noastre de intelegere, participanta la formarea Universului.

Nu pot avea raspunsuri dar am multe intrebari.

In perceptia mea, nimicul si infinitul sunt de fapt acelasi lucru. Daca Big-Bang-ul s-ar fi format din nimic, el este, implicit, infinit. (Pentru a putea explica ceea ce putem percepe, ca specie, am inventat notiunile de timp, spatiu sau infinit). Cum poti plasa ceva infinit in spatiu sau in timp?

Un lucru stim sigur… ca Universul e in expansiune. Totul se indeparteaza de tot si nu de un punct fix. Cu cat ajungem mai departe, cu cat viteza de expansiune creste, pana la viteze superluminice, cum zice si Sorin… asta nu inseamna ca daca ne-am intoarce, spre „inceput”, timpul ar incetini, pana la infinit?

Pentru ca vorbim despre nimic si despre infinit, nu cred ca putem reduce ideea la un „punct de pornire”.

Si acum vin cu o alta intrebare: Incotro ne extindem? Daca ar exista un inceput, ar insemna ca exista si un capat?

Disputa din Sound of Science

Similare

8 Thoughts to “Sorin vs. Petru – Centrul Universului (audio)”

  1. Violeta

    Conform teoriilor actuale in cosmologie, insusi spatiul- timp a fost creat cand a avut loc „big-bangul”, deci ideea unui loc loc in care s-a petrecut acest eveniement nu are sens, oarecum; teoretic, bigbangul a avut loc peste tot:)); cat despre posibilitatea de a vedea big -bangul, aceleasi teorii spun ca telescoapele pot vedea inapoi in timp doar pana la asa numita „Surface of Last Scattering” – radiatia cosmica de fond- atunci cand lumina a putut calatori libera iar universul a devenit transparent (apx. 300.000 ani dupa bigbang). Sa fie oare asa?

  2. S

    de acord, spatiul si timpul au aparut odata cu BigBang. de acord, BigBang ul s-a petrecut peste tot si oricand. tind totusi sa cred ca ce a rezultat imediat dupa (Universul) s-a extins ca o sfera, in toate directiile, cu aceiasi viteza.
    unde e centrul? in mijloc 🙂

    1. Violeta

      Daca Universul este infinit, centrul devine ceva subiectiv. Locul in care ma aflu acum, este pentru mine centrul Universului. 🙂 Dar daca Universul este finit? Topologia Universului, spun astronomii, indica faptul ca daca mergem suficient de departe in orice directie vrem, la un moment dat o sa ajungem in locul din care am plecat. Eu imi imaginez Universul observabil ca pe o sfera. Nu pot vedea in interiorul sau in afara ei. Oriunde m-as afla, capatul sferei este la aceeasi distanta fata de mine. In consecinta, nu exista un centru 🙂

  3. Scrisulici

    Dar dacă universul este ca o gogoașă cu gaura la mijloc, iar noi trăim în interiorul gogoasei (exista și o astfel de teorie a universului gogoașă care este finit și infinit în același timp), atunci unde mai este centrul său?

  4. Mi se pare o discuție interesantă și mai ales o provocare foarte bună ideea de a explica de ce nu există în cadrul teoriei Big Bang-ului un centru al Universului.

    În cazul în care vorbim despre Big Bang perspectiva mea este:

    1. Imaginea unei explozii este o simplificare. Este un model limitat la ceea ce ne putem imagina despre ce s-a întâmplat acolo.
    În mod normal o explozie de întâmplă într-un spațiu (X,Y,Z,+T). Big Bang-ul nu este o explozie ÎNTR-UN spațiu ci este o explozie A spațiului. Și din acest motiv reprezentarea Big Bang-ului ca explozie a ceva, în ceva, timp de T secunde/ore/ani este o reprezentare cu multe aproximări și reduceri/eliminări, dar este cea mai bună reprezentare pe care ne-o putem imagina.

    Cu alte cuvinte, deși se numește Big Bang, el este o explozie datorită imaginației noastră limitate care nu poate percepe ce înseamnă non-existența spațiului și a timpului. Practic este o metafora a unor formule matematice care descriu ce s-a întâmplat acolo.

    Asta înseamnă că putem întreba dacă există un centru al unei explozii doar dacă reducem Big Bang-ul la o explozie normală, dar nu asta s-a întâmplat de fapt.

    2. Tot legat de paradigma Big Bang și Timp/Spațiu având în vedere că timpul și spațiul au apărut în acel moment/punct atunci există două întrebari pe care le putem formula, dar care nu pot avea un răspuns logic valid:
    a. Ce a fost înainte de timp?
    Răspuns: Nu există un înainte, pentru că nu are sens conceptul de de cauzalitate (înainte/după ceva) decât dacă există timp. Iar înainte de Big Bang nu a existat, timp deci nu a existat cauzalitate, rezultă că nu există un “înainte”.

    b. La ce coordonate ale sistemului X,Y,Z se afla punctul de unde a pornit spațiul?
    Răspuns: Nu există coordonate în care se afla punctul respectiv. Pentru a exista coordonate (inclusiv coordonatele 0,0,0 adică centrul unui sistem de coordonate) trebuie ca un sistem de coordonate să existe (adică să existe spațiul). Dar spațiul nu exista înainte de Big Bang, deci nu exista sistemul de coordonate actual.

    3. Ignorând cele două puncte de mai sus, să presupunem totuși că există un timp și un spațiu înainte de Big Bang și că acel punct de singularitate se afla într-un sistem de coordonate la o anumită poziție X0, Y0, Z0, T0.
    Având în vedere că noi suntem în interiorul sistemului ca să putem afla un centru ar trebui să descoperim marginile și apoi să calculăm distanțele față de margini.

    Dacă te uiți punctul în care te afli pe Terra în orice direcție poți (ipotetic) vedea ~13 miliarde de ani în direcția respectivă. Cu alte cuvinte tu ești centrul unei sfere cu raza de 13 miliarde de ani.
    Eu dacă stau la 10 m de tine la dreapta și mă uit în orice direcție voi vedea tot o sferă de ~13 miliarde de ani, dar deplasată cu 10m la dreapta față de sfera ta.

    În același timp în fiecare secundă Universul se extinde în toate direcțiile cu o viteză mai mare decât viteza luminii.

    Să presupunem că o persoană s-ar deplasa către o direcție V încercând să ajungă la marginea Universului. Această margine ar fi imposibil de atins (în condițiile teoriei Big Bang-ului) pentru că la fiecare pas făcut în aceea direcție Universul deja s-a extins în aceea direcție și practic aceea persoană nu face altceva decât să deplaseze sfera de vizibilitate (cu raza de ~13 miliarde de ani) într-o direcție în care Universul deja s-a extins, însă neajungând niciodată la margine. Mai exact este ca și cum te-ai afla pe un drum care este în construcție. Și mergi în direcția în care se construiește, însă că el se construiește mai repede decât viteza ta de deplasare și marginea lui este mai departe decât poți tu vedea.

  5. S

    Lucian, foarte interesant mers pe firul logic. Limitele imaginatiei umane (limitata foarte mult de nivelul actual de cunostinte, teorii si teoreme etc) ne obliga cumva sa eliminam foarte multe aspecte dintr-un posibil BigBang si din „evolutia” Universului.
    Acceptand totusi existenta timpului si spatiului, a faptului ca universul se extinde cu o viteza mult mai mare fata de viteza luminii….gandeste-te ca tu esti in „centrul” Universului si te muti 10m mai la stanga….in perioada asta „capatul” Universului s-a deplasat cu peste 1.5mil km; practic, esti tot in centru….

    1. Oh da. Mi se pare o interesant (imaginativ și filozofic) perspectiva că orice punct din Univers este un centru al unui Univers virtual 🙂

  6. Ionuţ

    Foarte incitantă şi stimulantă tema propusă.
    Eu cred că există un „centru” identificabil al Universurilor actuale. Aşa cum explozia unei stele (fie ca că este provocată de consumarea combustibilului propriu sau de coliziunea cu o altă stea) aruncă materie în aproape toate direcţiile, la fel şi „startul” Universurilor a „aruncat” cu materie în toate direcţiile. Şi spun „start” pentru a lăsa loc şi pentru Big Bang şi pentru o eventuală altă explicaţie a Începutului Unviversului vizibil nouă şi a celor paralele.

Leave a Comment