Stiinta din spatele celor mai ciudate fobii

Intre noi fie vorba, frica e in regula. Este o unealta extrem de utila din arsenalul nostru emotional care ne ajuta sa ne ferim de pericole si amenintari. Nu am fi apucat sa evoluam atat de mult daca stramosii nostri nu ar fi avut retincente in a mangaia mamutii…

Asa cum se poate intampla cu orice mecanism destinat supravietuirii, emotiile umane o pot lua un pic razna. Iata, de exemplu, tulburarile de anxietate denumite si fobii. Sa ne intelegem. Teama de paianjeni este normala. Spaima irationala de paianjeni, in schimb, nu este. Pentru ca o teama sa fie o fobie, ea trebuie sa interfereze in ritmul normal al vietii, sa fie o sursa continua de stres, sa provoace panica, transpiratii, senzatii de greata si tremur.

Fobiile afecteaza aproximativ 10% din populatia Globului, iar cele mai multe au legatura cu fricile ancestrale, dar altele apar in urma unor experiente traumatizante petrecute in copilarie, cum e cea de clowni ce ar fi putut aparea dupa ce copilul a fost speriat de unul.

Omalofobia este frica de burice, de a atinge si de a fi atins acolo iar panica se poate instala si la vederea unei fotografii cu un buric. Unii au transpiratii reci numai gandindu-se la o mancare cu usturoi. Acetia sufera de alliumfobia. Cromofobia este frica de culori. Uneori este vorba despre o anumita culoare, cum ar fi rosu sau mov, caz in care discutam despre eritrofobie si porpirofobie.

Heliofobia este cea de soare sau lumina soarelui mai exact. Suferinzii se feresc de expunerea la soare ca dracul de tamaie. Mai amintim si aquafobia a celor care se feresc de apa.

Cea mai ciudata pare a fi sidonglobofobia, iar aceasta, doamnelor si domnilor, este frica de bilelor de bumbac. De regula, cei care sufera de asa ceva nu pot atinge bumbacul in starea sa naturala si sunt terifiati de sunetul produs de acesta atunci cand este rupt.

[sursa]