De ce timpul curge inainte si nu inapoi

Stim cu totii ca timpul curge intr-un singur sens in lumea noastra, indiferent de cate ori ne-am dorit ca timpul sa fi curs invers ori sa se fi oprit atunci cand am varsat berea pe laptop ori pentru a intineri. Exista multe ipoteze care ar explica sensul timpului si am acceptat intotdeauna ca acesta este parte fundamentala a naturii.

Dar cercetarile conduse de Joan Vaccaro de la Griffith University din Australia sugereaza ca nu este neparat oblitaoriu sa curga astfel si ca ar exista ceva mult mai profund care sta la baza curgerii timpului. De fapt, intre cele doua sensuri ar exista o diferenta mica ce ne impinge inainte.

Sa ne revenim putin pentru ca este vorba despre notiuni fizice care ne pot praji creierul. Cat timpul curge inainte pe scara IRL, atomii si moleculele se comporta la fel ca si cum timpul ar curge in ambele sensuri. Acelasi lucru nu se aplica spatiului. Nu poti misca obiectele si apoi sa te astepti ca acestea sa se reaseze, de aceea oamenii de stiinta presupun ca exista un motiv fundamental pentru care Universul continua dezvoltarea intr-o singura directie in timp dar nu si in spatiu. Acest fenomen poarta numele de asimetrie intre timp si spatiu.

Cel mai bun exemplu de asimetrie este faptul ca ecuatiile miscarii si legile conservarii opereaza diferit in timp si spatiu.

„In conexiunea spatiu-timp, spatiul este mai usor de inteles pentru ca se afla deja acolo, pe cand timpul ne forteaza sa avansam spre viitor” – Joan Vaccaro

Propunerea ei spune ca cele doua directii nu ar fi identice, de fapt. Experimentele efectuate pe particule subatomice in ultimii 50 de ani au aratat ca natura nu trateaza directiile timpului la fel. In special, particulele subatomice intitulate mezoni K si B se comporta diferit in functie de directia timpului.

Mezonii K si B sunt particule subatomice extrem de mici care nu pot fi studiati decat cu ajutorul unor echipamente sofisticate, dar dovezile sugereaza ca ei se comporta diferit in functie de sensul de curgere a timpului indicand faptul ca aceasta diferenta, nu o componenta elementara a naturii, ar stabili directia in care ne deplasam in timp.

Pentru a investiga, ea a refacut ecuatiile de mecanica cuantica presupunand ca timpul nu este identic in ambele directii, iar rezultatele au aratat ca aceste calcule ar putea explica Universul intr-un mod exact.

„Atunci cand introducem acest comportament subtil intr-un model al Universului, vedem unul care se schimba de la o stare fixa la o miscare continua de evolutie. Cu alte cuvinte, comportamentul subtil pare a fi responsabil de miscarea Universului inainte in timp.”

[sursa]