Am putea VEDEA înlănțuirea cuantică („entanglement”)

Aceasta informatie m-a ridicat pe varfuri, atunci cand am auzit-o. Am putem vedea inlantuirea cuantica printr-un experiement, iar ce este mai interesant de atat: am putea inlantui doi oameni.

Cercetatorii elvetieni au realizat experimentul. In paralel cu posibilitatea cool de a vedea acest fenomen uimitor cu ochii nostri, experiementul a avut scopul de a raspunde unor intrebari foarte importante cum ar fi aspectul inlantuirii cuantice si cum s-ar simti aceasta intre doi oameni.

Inlantuirea cuantica este un fenomen foarte ciudat in care doua particule interactioneaza ca si cum ar fi legate de ceva, ca si cum ar impartasi aceeasi existenta. Acest lucru inseamna ca ceea ce i se intampla uneia o afecteaza in mod direct pe cealalta, chiar daca intre ele se afla o distanta ani-lumina. Daca suna prea complicat, stai linistit ca si Einstein a avut o problema in intelegerea fenomenului.

Problema lui a fost ca, pentru a functiona inlanatuirea cuantica, aceasta ar fi trebuit sa contrazica teoria relativitatii pentru ca presupune deplasarea informatiei cu o viteza mai mare decat cea a luminii. Din acest motiv, el s-a referit la inalntuire ca fiind „actiune ciudata la distanta”, adica a crezut c aeste ceva total absurd.

Timp de decenii, fizicienii au negat existenta inlantuirii cuantice, dar acum acestia inlantuiesc particule in cantitati uriase in laboratoare din toata lumea realizand bazele computatiei cuantice, o tehnologie care va schimba total modul in care procesam si stocam informatia in viitor.

Acum ca putem inlantui fotoni cu usurinta in laborator, o echipa condusa de Valentina Caprara Vivoli de la Universitatea din Genova a pus intrebarea: De ce anume ar fi nevoie ca doi oameni sa vada cu ochii lor aceasta inlantuire?

Premisa este ca ochiul uman este un detector de fotoni asa ca, in teorie, ar trebui sa poata inlocui detectorul de fotoni dintr-un experiment de inlantuire pentru a observa fenomenul in mod direct. Experimentul ar presupune trimiterea unor perechi de fotoni inlantuiti spre detectorul uman de fotoni, iar procesul ar trebui repetat pana cand ar putea fi confirmat statistic. Problema consta in faptul ca ochiul uman nu detecteaza fotoni individuali. Senzorii din spatele ochiului trebuie stimulati de cel putin 7, desi in practica acestia ar trebui sa vina in cantitati mult mai mari, de sute sau mii. Chiar si atunci, ochiul nu este un detector de fotoni foarte eficient. Un laborator are detectoare cu eficienta de peste 90%, pe cand ochiul uman are o eficienta, la cea mai slaba lumina posibil, de 8%. Asta inseamna ca cel putin 7 fotoni ar trebui inlantuiti pentru ca ochiul uman sa aiba o sansa sa-i vada, dar cel mai sigur cateva sute sau mii.

In timpul experimentului teoretic, Vivoli si echipa sa au reusit sa amplifice ceea ce este posibil in prezent. Vor folosi un foton inlantuit pentru a schimba o raza mult mai puternica detectabila de ochiul uman. Detaliile au fost publicate pe arxiv.org si urmeaza a fi verificate.

O alta limitare ar fi faptul ca activitatea nu este neaparat interesanta, asteptand sa vezi fotonii cum ajung la ochii tai. Participantii vor avea nevoie de un stimul care sa-i fereasca de micro-somn o data la 30 de secunde. Raspunsul? Inlantuim doua persoane.

Explicatiile ar putea continua pe zeci de pagini. De aceea, iti recomandam video-ul de mai jos:

[sursa]