Apollo 13 – Modulul lunar (2)

[Episodul precedent.] James Lovell a simtit cum a aparut un nod in stomac si cum toate regretele unei aselenizari ratate au disparut. In acel moment situatia tinea strict de supravietuire. Primul lucru pe care l-au facut, chiar inainte de a descoperi fisura din rezervorul de oxigen a fost sa inchida usa dintre modulul lunar si cel de comanda. A fost o reactie spontana, asa cum patesc cei care fac parte din echipajul unui submarin, pentru a limita inundarea. Apoi, Lovell si Jack au incercat sa sigileze trapa, dar nu au reusit. Exasperati si realizand ca nu exista o fisura in cabina, au legat trapa de modulul de comanda. A fost o idee buna, privind inapoi, pentru ca tunelul a ramas deschis pentru ca mai tarziu a trebuit ca Lovell si Fred sa treaca in modulul lunar pentru a supravietui. Cateva zile mai tarziu, cand a trebuit sa se separe de modulul lunar, acea trapa a putut fi inchisa extrem de usor de catre Jack.

Presiunea din primul rezervor de oxigen continua sa scada, trecand de 300 psi si indreptandu-se spre 200. Cateva luni mai tarziu, in timpul anchetei accidentului, concluzia a fost ca, atunci cand rezervorul 2 a explodat, ori a rupt o legatura de la primul ori a cauzat o fisura intr-o supapa. Cand presiunea a atins 200psi, era clar ca vor pierde tot oxigenul, ceea ce ar fi insemnat ca si ultima celula de combustibil s-ar fi oprit. La o ora si jumatate dupa explozie, Jack, si apoi CapCom, au primit intructiuni de la Flight Director: „Usor-usor, veti ramane fara oxigen si ne gandim la modulul lunar ca la o barca de salvare.” Swigert a raspuns „La asta ne gandeam si noi.”

Mult s-a scris despre utilizarea modulului lunar ca o barca de salvare dupa ce modulul de comanda ar suferi avarii. Exista documente care atesta asemenea discutii in timpul planificarii din 1962. Alte referinte mentioneaza si anul 1963, dar pana in 1964 un studiu de la Manned Spacecraft Center a concluzionat ca modulul lunar nu poate fi considerat o barca de salvare pentru ca nu exista nici un motiv pentru care modulul de serviciu poate suferi avarii catastrofale. Lovell povesteste ca se bucura ca pana la Apollo 10, prima misiune pe Luna cu modulul lunar atasat, subiectul barcii de salvare a fost din nou abordat. Fred Haise, din fericire, avea reputatia unui astronaut expert de top in privinta modului lunar, dupa ce a petrecut 14 luni la fabrica Grumman din Long Island, unde modulul a fost construit. El a spus ca nu a auzit niciodata ca acesta poate fi folosit asa cum intentionau ei sa-l foloseasca. Aveau proceduri si s-au antrenat sa-l utilizeze ca o modalitate secundara de propulsie. Nu au crezut ca ar putea exista posibilitatea ca modulul de comanda sa fie lipsit de energie.

Pentru a aduce Apollo 13 acasa, a fost nevoie de inovatie. Cele mai multe lucruri scrise despre misiune descriu activitatile de la sol, iar Lovell este de acord ca fara mintile sclipitoare ale celor din Mission Control si rezervele lor, echipajul Apollo 13 ar fi in continuare undeva in Spatiu.

Au avut de indeplinit o sarcina formidabila. Au fost concepute proceduri complet noi si testate in simulator pana sa le fie pasate. Problema navigatiei a fost tot in mana lor, adica in ce momente, cum si in ce masura sa porneasca motoarele de coborare ale modulului lunar pentru a se putea intoarce acasa. Au fost ingrijorati de siguranta lor, drept dovada ca au reusit sa improvizeze un sistem care sa fie construit din materialele aflate in modul pentru a reduce nivelurile de dioxid de carbon.

[episodul urmator]