Cutremurele si testul nuclear nord-coreean

Stim deja cu totii ca ar fi fost detonata o bomba cu hidrogen nord-coreeana. Undele de soc seismice, create de testul subteran, s-ar fi simtit pana in China, Coreea de Sud si Japonia, ultimele doua confirmand independent testul nuclear. 

Ce ne poate spune stiinta seismelor despre aceste teste?

Folosirea acestei stiinte pentru a detecta testele nucleare dateaza inca de la crearea armelor nucleare. In 1946, Statele Unite au demarat primul test nuclear subacvatic si si-au dat seama ca seismologia poate fi folosita pentru a le monitoriza.

In 1963, in timpul Razboiului Rece, testele nucleare s-au mutat in subteran. Undele seismice sunt mult mai dificil de detectat pentru ca tremurul se simte pe distante lungi doar la nivel foarte mic – o milionime de centrimetru.

Pentru a masura undele testelor subterane, oamenii de stiinta au creat seismometre mult mai sensibile si le-au montat la distante de cativa km unele de altele. Aceste aglomerari de detectoare pot detecta mult mai usor vibratiile mici de la o singura sursa, fata de un seismometru, si pot indica mult mai exact punctul de origine.

In 1996, a fost deschis Comprehensive Test Ban Treaty cu scopul de a interzice toate detonarile nucleare. Pentru a intari tratatul, organizatia CTBT, cu sediul la Viena, creeaza un Sistem International de Monitorizare pentru a supraveghea intreaga planeta. Sistemul nu a functionat doar pe baza seismometrelor.

Instrumentele cu infrasunete asculta undele de frecventa foarte joasa imposibil de detectat de urechea umana, generate de posibile explozii nucleare in atmosfera; instrumente hidroacustice pentru sunetele ce se deplaseaza pe distante foarte lungi in oceane, pentru explozii subacvatice, si detectoare radionuclide, care detecteaza gazele radioactive emanate de un test nuclear.

Ce spune seismologia despre cel mai recent test?

Datele ne pot spune daca a existat o explozie, dar nu ne pot spune ce a cauzat explozia, o incarcatura conventionala sau una nucleara. Pentru confirmarea finala, trebuie sa ne bazam pe monitorizarea radionuclida sau pe experimente facute chiar in locul in care a avut loc detonarea.

De asemenea, nu putem face diferenta intre o bomba cu fisiune nucleara sau o bomba termonucleara cu hidrogen si nici daca bomba a fost indeajuns de mica incat sa poata fi montata pe o racheta, asa cum sustine Coreea de Nord.

Ce putem afla din aceste date este dimensiunea exploziei. Nu este deloc simplu, mai ales pentru ca explozia depinde de relief, cantitatea exploziva, adancimea testului etc. In cazul acestui test, putem compara informatiile cu datele de la precedentele teste.

A fost o explozie mult mai puternica decat cea din 2016. NORSAR, centrul norvegian de monitorizare seismica, estimeaza o explozie echivalenta cu 120 de kilotone de TNT. Bombele aruncate peste Hiroshima si Nagasaki in 1945 au avut 15 si 20 de kilotone.

[sursa]