Înțelegerea deja-vu-ului
Multi oameni au experimentat sentimentul familiar de deja-vu, iar primele scanari ale creierului ne-au aratat de ce: se afla in delurare un proces de verificare a memoriei.
Initial s-a crezut ca deja-vu-ul este provocat de creierul ce creeaza amintiri false, dar cercetatoarea Akira O’Connor de la Universitatea St. Andrews din Marea Britanie si echipa ei sugereaza ca e gresit. Mult timp, cauza deja-vu-ului a fost un mister deoarece caracterul sau imprevizibil a facut-o greu de studiat. Pentru a rezolva aceasta problema, O’Connor a dezvoltat o metoda pentru a produce senzatia de deja-vu in conditii de laborator.
Tactica echipei a constat intr-o metoda standard de a produce amintiri false. Aceasta metoda consta in a-i spune unei persoane o lista de cuvinte inrudite (cum ar fi pat, perna, noapte, vis) dar nu si cuvantul de legatura dintre ele, in acest caz, somn. Mai tarziu, cand persoana este intrebata ce cuvinte a auzit, ea tinde sa creada ca a auzit de asemenea si cuvantul somn, nimic altceva decat o amintire falsa.
Pentru a induce senzatia de deja-vu, subiectii au fost intrebati initial daca au auzit vreun cuvant ce incepe cu litera „s”. Subiectii raspund ca nu, asta provocand o senzatie de familiaritate mai tarziu, cand sunt intrebati ce cuvinte au auzit, stiind ca nu au auzit cuvantul „somn”, acesta fiindu-le doar familiar.
„Subiectii spun ca au o senzatie stranie de deja-vu” – Akira O’Connor.
Echipa a utilizat RMN-ul functional pentru a scana creierul a 21 de voluntari in timp ce acestia au experimentat senzatia de deja-vu. Spre surprinderea cercetatorilor, acestia au descoperit ca zona frontala a creierului a fost activata, zona ce este implicata in luarea deciziilor, si nu hipocampul, responsabil de memorie.
O’Connor crede ca regiunile frontale ale creierului verifica memoria si trimit semnale daca exista neconcordante – un conflict intre ceea ce experimenteaza persoana si ceea ce crede ca experimenteaza.
Senzatia de deja-vu este un semn al functionarii corecte a mecanismului de verificare a memoriei si este mai des intalnit in randul tinerilor spre deosebire de cel al varstinicilor
Emilian Damian
[sursa]
