Despre procrastinare

Procrastinarea este mecanismul prin care facem fata unor sentimente de disconfort in fata unui proiect pe care trebuie sa il ducem la bun sfarsit. Cand oamenii procrastineaza, adica pierd timpul inutil facand orice altceva decat ceea ce trebuie, evita sarcini mai putin placute, uneori coplesitoare, pe care le au de realizat.

Ceea ce fac in loc furnizeaza o imbunatatire a moralului, au aflat jurnaliştii de la publicaţia americană Vox. Pe termen scurt, din pacate, pentru ca procrastinarea initiala genereaza imediat sentimente de vinovatie si rusine. Care il fac pe cel in cauza sa mai procrastineze un pic ca sa isi ridice moralul, imediat doborat de vinovatie…. ati inteles voi! Un cerc vicios ca la carte.

Profesorul Tymothy Pychyl, de la Universitatea Carleton din Ottawa, stie cel mai bine despre ce e vorba, pentru ca a studiat fenomenul timp de 19 ani, definindu-l ca: o amanare voluntara a unei activitati programate, amanare de care subiectul este constient ca ii va dauna. Suferinzii simt ca nu pot controla fenomenul, in timp ce, din afara, eticheta e numai una: niste lenesi.

Expertul in procrastinare, si ii spunem expert pentru ca el insusi a trecut prin asta in tinerete, ne da si o solutie. „Cel mai bine e sa iti spui: Macar incepe sa faci ce ai de facut” (si apoi mai vedem…)„. Ai voie sa recunosti ca nu-ti vine sa te apuci de treaba, dar macar te apuci. Un progres, oricat de mic, ne va hrani starea de bine, ceea ce ne va da energie, ne va motiva sa mergem mai departe, sa obtinem noi progrese care sa ne hraneasca starea de bine, ceea ce… ati inteles, da?

Ella Moroiu