Despre șansa unui vaccin

Pe 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății declara că ne aflăm oficial într-o pandemie de Sars-CoV-2. La finalul lunii decembrie a aceluiași an, primele doze de vaccin dintre cele aprobate de Comisia Europeană, urmau deja să fie livrate la noi în țară. Astăzi, la puțin peste un an de la debutul pandemiei, am primit prima doză de vaccin. M-am simțit stânjenită să marchez în vreun fel acest moment gândindu-mă la privilegiul meu de a primi un vaccin chiar astăzi, în timp ce alte milioane de oameni nu întrevăd nici măcar în viitorul apropiat această posibilitate. Până când, la ieșirea din centrul de vaccinare, mama mi-a scris să fac o poză, să arătăm copiilor în viitor. Doar că eu păstrez mai bine amintiri în cuvinte. Așa că scriu mai mult pentru mine cea din viitor, dar și pentru oricine din prezent mai poate fi convins că în fața acestui eveniment colosal, dacă nu ai niciun motiv medical să nu te vaccinezi, ar trebui să o faci.

Poate că accesibilitatea acestui vaccin în prezent ne face să minimizăm cât de uriaș este acest moment. Pentru comparație, vaccinul împotriva Ebola a fost aprobat 16 ani mai târziu de la momentul la care a fost brevetat. Activitățile de cercetare și dezvoltare și subvențiile acordate de state au fost la un nivel fără precedent în cazul acestei pandemii, astfel că riscurile pe care și le-ar fi asumat companiile private în demersul de dezvoltare a unui vaccin au fost complet asimilate de guverne. Asta ne arată că avem o capacitate uriașă de a face lucruri incredibile, dacă ne stabilim un scop comun și dacă, odată eliminată constrângerea financiară (autoimpusă sau nu), ne concentrăm pe resursele reale pe care le avem – în cazul acesta resursele reale sunt imensul progres științific și tehnologic, toată cunoașterea dobândită de oameni în timp și capacitatea de colaborare. În primul an de la debutul pandemiei existau deja peste 50 de vaccinuri care erau dezvoltate și testate. De exemplu, vaccinurile dezvoltate de Moderna și BioNTech/Pfizer cu noua tehnologie ARN mesager au apărut ca urmare a unei activități de peste 30 de ani de cercetare publică și privată cu privire la această nouă tehnologie. Totuși, până la acest moment, niciunul dintre ele nu avansase atât de tare încât să ajungă la etapa aprobării pentru uz uman.

În timp ce eu am primit azi prima doză dintr-un vaccin, aproape 3 milioane de oameni din întreaga lume au murit din cauza COVID-19 de la începutul pandemiei. Unii dintre ei au murit înainte ca vaccinul să existe, alții înainte ca vaccinul să ajungă la ei. Mulți alții nu vor avea măcar șansa unui vaccin prea curând, doar pentru că au avut nenorocul să se nască în țări extrem de sărace. În timp ce eu am avut toate condițiile să am grijă de mine și de cei din jur și să nu mă îmbolnăvesc, alți oameni au fost nevoiți să se expună zilnic virusului și să îl aducă la cei de acasă. În timp ce eu am acceptat să primesc acest vaccin, adunând și analizând toate informațiile pe care le-am avut la dispoziție și concluzionând că fac bine, alții îl vor refuza trecând probabil prin același proces ca mine. Până la urmă, toți vrem să ne fie bine.

Toți avem incertitudini. Însă de data aceasta statistica chiar e un element important. Iar statistica ne spune că până în prezent au fost administrate aproape 600 de milioane de vaccinuri în toată lumea. Toate reacțiile înregistrate corespund celor observate în timpul studiilor clinice și se încadrează în efectele previzionate. Dacă ar fi să analizăm doar datele furnizate de guvernul Marii Britanii (din simplul motiv că sunt cel mai ușor accesibile), raportat la campania de vaccinare de acolo desfășurată până în prezent, pentru fiecare 3 articole în care aflăm că trei persoane au suferit o erupție pe piele din cauza vaccinului, ar trebui să existe alte 1000 de articole care să ne spună că alte 1000 de persoane nu au suferit nicio reacție adversă. Doar că articolele cu știri bune nu circulă.

E extrem de important să știm care sunt reacțiile adverse posibile și să aflăm atunci când ele se întâmplă. Tocmai din acest motiv ar trebui ca fiecare dintre noi să citească prospectul vaccinului cu care urmează să se vaccineze. Le găsiți în limba română pe cele autorizate în UE aici: Pfizer/BioNTech, Moderna, AstraZeneca și Johnson&Johnson. Iar dacă ceva e neclar, fiecare dintre noi ar trebui să discute cu un medic despre implicațiile eventualelor afecțiuni preexistente. Dacă decidem să ne vaccinăm, ar trebui să răspundem corect întrebărilor pe care medicul de la triaj le pune înainte de vaccinare și la cele din chestionarul pe care îl completăm în prealabil. Apoi ar trebui să așteptăm sub supravegherea cadrelor medicale cele 15 minute ulterioare vaccinării, în eventualitatea în care avem reacții alergice la vaccin. Studiile arată că acestea sunt puțin probabile, însă în situația în care există, apar în primele minute după vaccinare – timp în care, dacă rămânem sub supraveghere, cadrele medicale vor ști exact ce au de făcut pentru a interveni și a le trata.

Consensul oamenilor de știință este în continuare că beneficiile enorme aduse de vaccin depășesc cu mult riscurile efectelor adverse și riscurile îmbolnăvirii cu COVID-19. De-a lungul istoriei noastre, ne-am bazat întotdeauna pe consensuri ale unor specialiști – nu doar în domeniul medicinei sau al științei în general, ci și în economie, antropologie, drept. Consensul oamenilor de știință acum este că vaccinul este singurul remediu pe care îl avem împotriva pandemiei.