Emotiile astronautilor la lansare

Suntem in ziua de 26 iunie 1984. Specialistul Misiunii, Mike Mullane, se afla pe scaunul sau din naveta Discovery. Ar fi a 12-a lansare a programului navetei spatiale, dar va fi primul pentru naveta Discovery. Aceasta este proaspat scoasa din hangar, dupa ce a fost echipata cu ultimele tehnologii ale vremii. Suprafetele sale sunt stralucitoare, lipsite de zgarieturi, iar display-urile lucioase si butoanele neatinse.

Mullane, veteran a 134 de zboruri de lupta in Vietnam, a fost ales pentru a face primul zbor cu Discovery. S-a antrenat sase ani pentru misiunea aceasta. Chiar si asa, abia daca a dormit cateva ore si nici nu a putut manca ceva la micul dejun. A fost precaut si si-a facut trei asigurari de viata cu ocazia aceastui zbor.

Lansarea a fost oprita in ziua precedenta cu 20 de minute inaintea aprinderii motoarelor din cauza unei probleme la computer. Un singur astronaut, comandantul Hank Hartsfield, a mai zburat cu o naveta spatiala inainte. Restul, printre care si Judy Resnik, care se pregatea sa devina a doua femeie de origine americana in spatiu, se afla la prima incercare.

Doua emotii m-au strans in scaun. Una a fost frica, pentru ca ti-e frica pentru viata ta, dar a doua a fost o fericire uriasa pentru ca este visul de o viata al astronautilor sa zboare in spatiu – Mullane

In autobiografia sa, Mullane scrie ca, daca naveta ar fi explodat, ar fi vrut sa se intample la o altitudine de cel putin 80 km pentru a muri oficial ca astronaut.

Inima lui Mullane goneste in timp ce numaratoarea inversa a a juns la ultimele 10 secunde si mii de litri de combustibil intra in camerele de combustie. La secunda -6, motoarele incep sa urle. Discovery e tinuta in prinderile rampei de lansare. Tot ce a ramas pentru a zbura spre cer este aprinderea motoarelor laterale bazate pe combustibil solid. Acestea nu pot fi oprite odata ce au fost activate. Astronautii stiu foarte bine ca, daca se intampla ceva, naveta nu are sisteme de evacuare care sa le salveze viata.

Ai acea frica, a faptului ca naveta nu are sisteme de evacuare, dar ai si increderea ca foarte multi oameni au facut tot ce a fost omeneste posibil pentru a construi un vehicul sigur

Se aude alarma principala in naveta. Aceasta semnaleaza probleme grave.

Familiile astronautilor privesc emotionate de pe acoperisul „Launch Control Center” aflat la cinci km departare. Se vede o strafulgerare in timp ce rampa de lansare pare consumata de flacari.

In carlinga, vibratiile inceteaza imediat ce motoarele se opresc, dar ce se intampla cu motoarele bazate pe combustibil solid (boosterele laterale)? Daca se aprind acum, naveta va fi pulverizata.

Nu stiu cate secunde trecusera, dar puteai auzi in difuzoare ca exista un incendiu la baza vehiculului. Asta ne-a atras atentia. Ne aflam pe o racheta, deasupra a 8 mii de tone de combustibil.

Echipajul a fost instruit sa ramana in carlinga de teama unui incendiu invizibil cauzat de aprinderea hidrogenului pe laterala navetei. Naveta este improscata cu tone de apa. La un moment dat, echipajul a putut iesi din naveta, afisand la sol o figura neatinsa de ingrijorare in fata camerelor TV.

Au asteptat sase ani sa zboare, asa ca Mullane a putut astepta inca putin. Abia la a patra incercare, dupa alte trei luni, au reusit sa paraseasca Terra intr-un zbor de opt minute pana pe orbita.

Atunci cand prinderile rampei de lansare bubuie, iar motoarele laterale se aprind, simti vibratii foarte mari si auzi un zgomot foarte intens. Pe masura ce se inmultesc fortele G, zborul devine din ce in ce mai agitat in timp ce strapungi atmosfera. Apoi, dupa ce motoarele laterale se desprind, totul este lipsit de sunet si vibratii.

Acel zbor de botez al lui Discovery a fost extrem de riscant. Ce nu a stiut echipajul a fost faptul ca pe masura ce motoarele laterale, cele care nu pot fi oprite, au ars, au inceput sa cedeze. Gaze extrem de fierbinti penetrasera sigiliile aflate intre segmentele lor. Cateva minute in plus si ar fi explodat, distrugand naveta. Dupa doar un an si jumatate, aceeasi situatie a avut loc in cazul navetei Challenger, dar la un ritm mult mai alert. Aceasta a explodat la scurt timp dupa lansare.

Un incident din timpul celei de-a doua misiuni ale lui Mullan, in 1988, a relevat inca o defectiune in designul navetei spatiale. La scurt timp dupa lansare, varful unui motor lateral s-a desprins si a lovit fuselajul navetei. Pe orbita, Mission Control a asigurat echipajul ca avaria este una minora. Ajunsa la sol, inginerii au vazut severitatea avariei. Daca acel fragment ar fi lovit naveta la un alt unghi, Mullane si echipajul sau ar fi decedat. In 2003, sapte astronauti au murit in timp ce naveta Columbia a ars in atmosfera la reintoarcere de pe orbita dupa un incident similar. Atunci, un fragment de izolatie din rezervorul central s-a desprins la lansare si a lovit baza aripii stanga a navetei, provocand o gaura. La reintoarcere, gaura respectiva a permis temperaturii extreme sa cauzeze defectiuni fatale la sistemele hidraulice si structura vehiculului.

Dezastrele Columbia si Challenger au demonstrat ca lansarile nu pot fi privite cu lejeritate. Fiecare lansare era echivalenta unui experiment. Tragediile au relevat problemele pe care NASA le avea cu privire la programul navetelor.

Odata ajunse pe orbita, navetele s-au comportat aproape perfect, un avion spatial superb si versatil. Acestui program ii datoram prezenta telescopului spatial Hubble pe orbita, dar si asamblarea Statiei Spatiale Internationale. Dar ideea unui avion spatial legat de un rezervor extern urias, cu doua rachete extrem de puternice si incontrolabile, fara existenta unui plan de evacuare in cazul unei catastrofe, s-a dovedit a fi un plan foarte prost, facand din fiecare lansare un adevarat pericol pentru astronauti.

Acum, dupa noua ani de la ultimul zbor spatial, astronautii americani au putut fi lansati din nou pe orbita cu tehnologie americana.

Capsula Dragon a SpaceX este una extrem de diferita de programul Navetei. Dincolo de futurismul display-urilor cu touch si de materialele inovatoare, designul face trimitere la primele capsule lansate in spatiu. O capsula montata in varful unei rachete in trepte alimentate de combustibil lichid. Spre deosebire de Naveta, testarea capsulei Dragon si a rachetei Falcon 9 a fost mult mai riguroasa. Un sistem de evacuare a fost implementat in „inima” capsulei. Cateva rachete pot smulge capsula de pe racheta si o pot propulsa la distanta sigura de aceasta, in cazul unei explozii.

Sa nu uitam, totusi, ca lansarea Crew Dragon a fost un test.

„Stiu ca m-as simti mult mai confortabil deasupra unei rachete Falcon, intr-o capsula Dragon. Totusi, sunt sigur ca astronautii au simtit aproape aceleasi senzatii precum cei din trecut. Cu totii simtim aceleasi lucruri indiferent pe ce rachete ne urcam

Mullane a zburat pentru ultima data in 1990 si s-a retras la scurt timp. Spera sa se urce din nou pe o racheta si sa treaca iarasi prin emotiile lansarii.

Ii invidiez la culme pe cei care se pregatesc sa zboare

[sursa]