Evoluție la scară galactică

Milenii întregi, astronomii au privit fascinați Calea Lactee, observând treptat că Soarele nostru este doar una dintre miliardele de stele din galaxie. În timp, pe măsură ce instrumentele și metodele de cercetare s-au îmbunătățit, oamenii au înțeles că și Calea Lactee este doar una dintre miliardele de galaxii care formează Universul.

Datorită descoperirilor Relativității și a vitezei luminii, oamenii de știință au concluzionat că atunci când ne uităm în spațiul cosmic, ne uităm de fapt înapoi în timp. Observând un obiect aflat la un miliard de ani lumină distanță față de Pământ, vedem de fapt cum a arătat acel obiect acum un miliard de ani. Acest efect de ”mașină a timpului” le-a permis astronomilor să studieze evoluția galaxiilor.

Procesul prin care se formează și evoluează galaxiile este caracterizat de o  creștere constantă în timp, care a început imediat după Big Bang. Acest proces și soarta finală a galaxiilor rămâne un subiect de intensă fascinație pentru oamenii de știință.

În prezent, acordul științific general este că toată materia din Univers a fost creată acum aproximativ 13,8 miliarde de ani, în timpul evenimentului denumit Big Bang. În acel moment, toată materia era compactată într-o sferă foarte mică, cu densitate infinită și căldură intensă, denumită Singularitate. Singularitatea a început să se extindă și așa a apărut Universul pe care îl cunoaștem noi.

Pe parcursul miliardelor de ani ce au urmat, regiunile ceva mai dense ale Universului, rezultate în urma extinderii materiei din Singularitate, au început să fie atrase gravitațional una de alta, formând astfel nori de gaz și aglomerări mari de materie.

În aceste aglomerări de materie s-au format primele stele, care s-au grupat în galaxii pitice sau în galaxii mari și spiralate, cum este Calea Lactee. Aceste galaxii au evoluat împreună în structuri mai mari de galaxii, denumite clustere și superclustere sau galaxii eliptice gigant.

Astronomii cred că și galaxia noastră experimentează în prezent  o fuziune cu cei doi Nori ai lui Magellan, două galaxii pitice apropiate de Calea Lactee, membre ale Grupului Local de galaxii răspândite pe un diametru de 100 milioane de ani lumină.

Deși fuziunile de galaxii sunt catalogate ca evenimente violente în spațiu, coliziunile între stelele care formează galaxiile sunt puțin probabile, având în vedere distanțele enorme dintre acestea.

Galaxiile încetează să mai formeze stele noi odată ce își epuizează rezerva de gaz rece și praf cosmic. Totuși, fuziunile de galaxii ce se petrec în Univers, pot da naștere unor unde de șoc, capabile să declanșeze formarea altor stele noi. În prezent, oamenii de știință cred că galaxia noastră și-a folosit aproape tot hidrogenul, astfel încât formarea de stele va încetini treptat până când rezerva se va epuiza complet.

Măsurătorile efectuate de Telescopul Hubble au confirmat că galaxia noastră și Andromeda vor fuziona peste aproximativ 4 miliarde de ani într-o galaxie gigant, pe care unii astronomi o denumesc deja ”Milkomeda”.

[sursa]

Anca Stănescu