Experientele aproape de moarte ar putea fi un mecanism de supravietuire

Am cautat tot felul de traduceri pentru „near death experiences”. Aceasta este cea mai apropiata: experiente aproape de moarte. Atat s-a putut.

Calatoria aproape de limitele mortii si inapoi este parcursa de putine persoane, asa ca fenomenul ramane un mister. Totusi, exista cateva cercetari, iar una dintre acestea sugereaza ca unele asemenea experiente ar avea legatura cu o strategie de supravietuire intitulata „thanatosis”, stare in care unele animale „fac pe mortul” pentru a evita pradatorii.

Experienta aproape de moarte (stim ca suna foarte ciudat in romana) este descrisa de unii ca fiind una in afara corpului cu o perceptie distorsionata asupra timpului, ganduri foarte rapide, halucinatii, lumini stralucitoare si un sentiment de pace. Acestea apar, de obicei, cand persoana se afla aproape de moarte intr-o situatie amenintatoare, sau cand trece printr-o durere fizica intensa ori una emotionala foarte puternica, cum ar fi in timpul unui atac de cord sau la intalnirea unui animal de prada.

Unele mecanisme cerebrale, care ar avea legatura cu experienta aproape de moarte, nu sunt responsabile de thanatosis, dupa cum sustine cercetarea, ceea ce sugereaza ca ar exista doua.

„Credem ca mecanismele cerebrale din spatele experientelor aproape de moarte au evoluat din thanatosis pentru ca ofera beneficiul supravietuirii in timpul atacului unui animal de prada”, scrie in cercetare

In alte cercetari demarate de aceiasi neurologi, 1 din 10 persoane a raportat o experienta aproape de moarte. Datele sugereaza ca procentajul ar fi undeva intre 4-15%. Intrebarea la care trebuie sa raspunda cercetatorii: cate dintre aceste experiente implica o amenintare fizica, ce ar activa thanatosisul? Exista mai multe abordari, dar inca nu a aparut nici o explicatie concreta. Unele sunt stiintifice, altele religioase, iar cateva au conotatii culturale.

Din perspectiva stiintifica, experientele aproape de moarte pot fi declansate de medicamente anestezice, o lipsa de oxigen, moartea unor celule neuronale sau de endorfine, care sunt eliberate in momente de stres intens, dar nici una dintre acestea nu explica toata gama de experiente traite. Cat despre thanatosis la oameni, a fost descris ca fiind un posibil mecanism de aparare care intervine in momente traumatizante, precum viol sau atac armat. Multi au senzatia de paralizie si intra intr-o stare de disociere care ii ajuta sa faca fata situatiei, sugereaza cercetatorii.

Cautand in literatura de specialitate, echipa a gasit 32 de lucrari publicate pe tema thanatosisului in regnul animal, de la insecte si reptile si pana la pasari si mamifere, fara a include primatele. Apoi, cercetatorii au analizat cazurile dintr-o baza de date in care se afla marturiile a peste 630 de persoane. Au fost curiosi sa gaseasca macar o marturie care sa presupuna implicarea unei amenintari venite din partea unei masini, in cazul unui accident rutier, sau a unui animal de prada, pentru a gasi dovada unui thanatosis, dar au observat ca astfel de experiente au fost relatate de foarte putini (aproximativ 14% dintre cei 630 de oameni). Cele mai multe marturii au inclus stop cardiac, anestezie ori operatie sau lesin.

O relatare a unei persoane care s-a intalnit cu un urs grizzly suna astfel:

„Cand mi-am dat seama ca singura optiune ar fi sa fac pe mortul, nu m-am mai putut misca. Precum o carpa, nu am mai miscat un muschi, nici macar o pleoapa.”

Echipa de cercetatori a ajuns la concluzia ca experientele de acest tip suprapun experientele aproape de moarte si thanatosisul sub denumirea de imobilitate tonica.

Asadar, ce am aflat de aici? Desi ar fi posibila o legatura evolutionista intre „a face pe mortul” si experienta aproape de moarte, inca pare putin probabil, daca ne bazam pe acest studiu, care leaga mai multe surse din literatura de specialitate. Cu alte cuvinte, exista prea putine situatii limita care sa sutina ideea.

„Avand in vedere ca oamenii nu mai au pradatori naturali, in majoritatea situatiilor, in care viata ne este amenintata, experientele aproape de moarte nu au un rol biologic clar, ori beneficiul aparitiei lor este prea putin evident”, sustin cercetatorii

Asta lasa foarte mult loc misterului. Studiul a fost publicat in Brain Communications.

[sursa: Near-Death Experiences Might Be an Unlikely Survival Strategy, Study Claims]