1967: O furtuna solara aproape ca a declansat un razboi nuclear

Si aflam abia acum? In luna mai 1967, in toiul Razboiului Rece, cele 3 radare de alertare rapida ale SUA, construite pentru a anunta americanii in cazul unei rachete balistice lansate de catre Rusia, au fost dezactivate simultan. Crezand ca a fost vorba despre un bruiaj sincronizat, aviatia americana a catalogat actiunea ca fiind una de razboi si a autorizat mobilizarea avioanelor si a trupelor pentru a actiona impotriva Uniunii Sovietice.

Au avut degetul pe butonul care ar fi declansat un razboi nuclear, dar in ultima clipa, un grup de oameni de stiinta au reusit sa le arate militarilor motivul pentru care radarele au fost scoase din uz: o eruptie solara, nu un atac. Acel moment a marcat inceputul cercetarilor activitatii solare.

Dupa aproape 50 de ani, abia aflam de aceste evenimente datorita unui raport din jurnalul Space Weather. In ciuda faptului ca eruptia solara din 1967 a fost catalogata drept una dintre cele mai puternice ale ultimului secol, a fost una cu interes academic palid. Cercetatoarea Delores Knopp de la Universitatea din Colorado a reinvestigat evenimentul pentru a intelege efectele pe care le-ar avea o furtuna solara similara astazi, avand in vedere ca suntem mult mai dependenti de tehnologie fata de acum 50 de ani.

Knipp si echipa sa au trecut prin toate relatarile in privinta eruptiei solare din 1967 s, pentru prima data, a discutat cu ofiterii pensionati ai aviatiei americane implicati in eveniment. Asa a descoperit cat de aproape a fost SUA de declansarea unui razboi. Knipp a declarat ca asa putem observa cat de importante sunt geo-stiinta si cercetarea spatiala pentru securitatea nationala.

Deci, ce s-a intamplat atunci? Armata americana incepuse sa monitorizeze activitatea solara si vremea spatiala – variatiile din campul magnetic al Terrei si atmosfera superioara – la finalul anilor ’50.

Pana in anii ’60 a fost creata o noua ramura a aviatiei americane – Air Weather Service (AWS) pentru a monitoriza constant activitatea solara si modul in care aceasta ar afecta Terra. Pana pe 23 mai 1967, cercetatorii monitorizau activitatea solara zilnic si au vazut o eruptie solara masiva cu ochiul liber. Apoi au detectat niveluri fara precedent de unde radio venind spre ei. Au emis o atentionare meteorologica de furtuna geomagnetica la nivel global ce va avea loc in cel mult 48 de ore si, desi stim ca undele radio ar putea ajunge mai repede, nimeni nu luase in calcul faptul ca ar putea afecta sistemul de avertizare balistica al aviatiei aflat in Groenlanda, Alaska si Marea Britanie.

Colonelul pensionat Arnold L. Snyder a fost meteorolog solar la NORAD si se afla la post pe 23 mai, cand cele 3 radare s-au oprit simultan. Isi aminteste cu entuziasm faptul ca a raportat ca jumatate din Soare a explodat. A verificat apoi daca cele 3 radare se aflau in lumina soarelui, lucru adevarat, fiind afectate de undele radio. Dupa ce undele radio s-au diminuat, radarele si-au reluat activitatea.

In cel mult 40 de ore s-a declansat furtuna geomagnetica ce a peruturbat sistemele de comunicatii in toate modurile cu putinta timp de o saptamana, iar Aurora Boreala a fost vizibila tocmai in Mexic. Atunci a realizat armata cat de importanta este monitorizarea vremii spatiale si a alcatuit o echipa de cercetare care monitorizeaza Soarele in permanenta. Avem acum in spatiu Observatorul Solar Dynamics.

[sursa][foto]