Prezentam mai jos analiza paginii de facebook „O Privire Sceptica” asupra scrisorii deschise a Dr. Dumitru Dobrescu adresate deputatului USR Adrian Wiener, care a initiat un proiect de lege care sa oblige toti producatorii de produse homeopate de a specifica pe ambalaj mentiunea „Acest produs nu are efecte asupra sănătății”, scrisoare publicata si sustinuta de Societatea Romana de Homeopatie.

„O Privire Sceptica” a luat scrisoarea dlui. Dobrescu si a demontat-o punct cu punct. Va rugam sa cititi analiza pentru a intelege ce este homeopatia si pentru a avea argumente atunci cand va veti trezi intr-o contradictie pe aceasta tema cu adepti ai acesteia.

Le multumim celor de la O Privire Sceptica pentru permisiunea de a publica pe Sound of Science analiza de mai jos, pentru a fi gasita mai usor de motoarele de cautare.

---

Societatea Română de Homeopatie și medicina bazată pe eminență

Acum câteva zile a apărut o propunere legislativă din partea deputatului USR Adrian Wiener prin care se dorește ca produsele homeopate (vândute ca „medicamente”) să aibă scris pe ele mesajul „Acest produs nu are efecte asupra sănătății”. Au existat tot felul de reacții, dar aici vreau să scot în evidență o reacție din partea Societății Române de Homeopatie. Mai exact, scrisoarea deschisă din partea doctorului Dumitru Dobrescu. Cred că această scrisoare ilustrează modul în care n-ar trebui să răspundem la critici pentru că nu conține niciun argument relevant. Conține în schimb erori de logică, laude de sine și insulte la adresa celor care nu sunt de acord cu homeopatia.

Scrisoarea deschisă și argumentele ei

În continuare o să prezint textul complet al scrisorii deschise publicate de Societatea Română de Homeopatie (aici). Scrisoarea a fost publicată și de Colegiul Pacienților (cu un titlu înșelător: „Știința în fața MINCIUNII…”) și de organizația anti-vaccin și anti-decizii informate Pro Decizii Informate. Pentru claritate, textul original al scrisorii este în stilul citat, iar comentariile mele în care încerc să evidențiez erorile de argumentație o să fie în stilul standard.

Domnule senator Wiener,

Acest mesaj este un răspuns la demersul dumneavoastră din cadrul Senatului României privind medicamentele homeopate.

Mă numesc Dumitru Dobrescu, sunt doctor în medicină, licențiat în farmacie, profesor universitar de farmacologie, medic homeopat practician din anul 1981, cu peste 20000 de consultații din care peste 80% cu rezultate bune sau foarte bune sau, adesea, neașteptat de bune, unele depășind frecvent rezultatele medicației alopate.

Prima problemă este folosirea argumentului din autoritate: autorul ne spune că este o autoritate în domeniul medicinei și lasă să se înțeleagă că din acest motiv ar trebui să-l credem. În medicină, acest gen de argumentare se numește medicină bazată pe eminență (BMJ 1999;319:1618) și este periculoasă pentru că în loc să testăm intervențiile medicale pentru a vedea dacă fac mai mult bine decât rău sau dacă unele sunt mai bune decât altele, ne luăm după opinia persoanei cu cele mai multe titluri și premii.

Dacă pare că exagerez când spun că această abordare este periculoasă e suficient să ne uităm la un exemplu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, un chirurg renumit pe nume William Halsted a introdus o nouă procedură numită mastectomie radicală pentru a trata femeile care aveau cancer la sân. Această procedură a fost adoptată de foarte mulți medici fără dovezi suficiente că ar fi mai bună decât operații mai puțin invazive. Problema e că din cauza asta multe femei au fost mutilate când ar fi putut să nu fie. Abia în 1977 a fost făcut un studiu clinic care a comparat femeile cărora li s-a făcut mastectomie radicală și cele cărora li s-au aplicat proceduri mai puțin invazive. Rezultatele au arătat că mastectomia radicală nu aducea niciun beneficiu real. După 25 de ani, rezultatele au fost confirmate (N Engl J Med 2002; 347:567-575). Așa că trebuie să avem grijă atunci când alegem o intervenție și să ne punem întrebarea dacă a fost testată sau nu. Faptul că e la modă sau e promovată de cineva cu o carieră de succes nu e un motiv suficient pentru a o considera utilă.

Cea mai bună soluție e să folosim medicina bazată pe dovezi, nu medicina bazată pe eminență pe care implicit o promovează dr. Dobrescu în scrisoarea sa deschisă.

O altă problemă este că dr. Dobrescu afirmă că a avut o rată de succes de peste 80% în tratarea pacienților prin homeopatie. Mă aștept ca astfel de rezultate excepționale să fie documentate în literatura științifică, însă o căutare pe PubMed nu a returnat niciun rezultat relevant. În aceste condiții, bănuiala mea este că dr. Dobrescu n-a fost suficient de riguros în felul în care a analizat datele pentru că sunt în contradicție cu studiile publicate de alții. Nu știm nimic despre cum a ajuns la acest număr. E posibil chiar ca rezultatele sale să nu fie altceva decât rezultatul vindecării naturale (pacienții săi s-ar fi făcut bine chiar și dacă n-ar fi primit niciun tratament), al efectului placebo (au scăpat de dureri de cap, de stări de greață și de fobii din simplul motiv că au crezut că primesc un medicament util) sau al altor tratamente (au primit și alte tratamente în timp ce primeau produse homeopate, dar dr. Dobrescu i-a numărat la „vindecați de homeopatie”). Fără date sistematizate pur-și-simplu nu știm dacă acele tratamente sunt la fel de bune ca antibioticele sau la fel de dăunătoare ca lobotomia.

Am fost Directorul Institutului pentru Controlul de Stat al Medicamentului și Cercetării farmaceutice, Președintele Comisiei Medicamentului al Ministerului Sănătății, ctitorul Agenției Naționale a Medicamentului din România. Sunt autorul a două acte normative: “Metodologia introducerii medicamentelor noi în terapeutică” și “Autorizarea și supravegherea medicamentelor pentru asigurarea calității, eficacității și siguranței medicamentelor“. Aceste documente aprobate prin Ordin al Ministrului Sănătății au servit ca bază a activității Comisiei Medicamentului a Ministerului Sănătății timp de peste un sfert de secol. Am fost cofondatorul rețelei naționale de farmacovigilență și redactor-șef al revistei “Farmacovigilența” editată sub egida Ministerului Sănătății.

Continuă argumentul că dr. Dobrescu e o autoritate și din acest motiv ar trebui să credem ce spune despre homeopatie. După cum am explicat, e un pseudo-argument și e periculos să credem ce spune fără să aducă dovezi și argumente reale, așa că această parte putea lipsi.

Sunt autorul a 46 de cărți având ca temă medicamentul. Am fost timp de 30 de ani expert pentru medicamente ale OMS, contribuind la redactarea a numeroase documente în domeniu, inclusiv toate edițiile listei medicamentelor esențiale. Ca expert al OMS și adesea ca reprezentant oficial al Ministerului Sănătății din România am participat activ la numeroase manifestări internaționale privind medicamentul.

Am vârsta de 91 de ani și o activitate în domeniul medicamentului de peste 70 de ani.

Cred că am înțeles deja că a avut realizări profesionale, dar ceea ce contează e cât de bune îi sunt argumentele pro-homeopatie, nu câte cărți a scris.

Sunt membru corespondent al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe Medicale, membru al Academiei Regale de Farmacie din Spania, membru al Academiei Naționale din Franța. Sunt autor de medicamente originale alopate (Distonocalm, Calmogen, Cerviron, Esogast) și homeopate.

Acum putem trece la argumente.

Luând la cunoștință inițiativa dumneavoastră mă simt obligat să vă înaintez cele ce urmează:

1. Afirmați că homeopatia „are la bază o filozofie medicală preștiințifică, chiar mistică” …

Afirmația dumneavoastră este greșită. În realitate homeopatia are la bază cunoștințele medicale ale sfârșitului secolului 18. Inevitabil, nivelul cunoștințelor medicale ale epocii erau reduse, o parte din activitatea medicală avea caracter empiric. Această realitate și-a pus amprenta asupra metodei terapeutice descoperită de Hahnemann, metoda reflectând deci o parte din caracterul empiric al medicinei din acea epocă, dar a cuprins din fericire și consecințele faptului că esența homeopatiei se găsește în legile universale ale naturii, care sunt perene, imuabile și implacabile. Consecințele perpetuării acestor legi naturale au determinat succesele și supraviețuirea homeopatiei în cei peste 200 de ani de la descoperirea ei, în ciuda războiului absurd îndreptat împotriva ei încă de la începuturile ei.

Homeopatia are la bază o filozofie mistică pentru că nimeni nu știe cum ar putea funcționa (dacă vă gândiți la experimentul lui Benveniste, am discutat despre el aici). Asta nu înseamnă că e imposibil să funcționeze, dar înseamnă că este mai improbabil să funcționeze decât un medicament cu un mecanism cunoscut. Oricum modul în care aflăm dacă funcționează sau nu e să facem studii clinice riguroase, nu să ne dăm cu părerea.

Dacă ați citit în grabă explicațiile dr. Dobrescu se poate să vă fi scăpat faptul că următoarea afirmație e făcută fără nicio justificare: „esența homeopatiei se găsește în legile universale ale naturii”. Nu e clar la ce legi universale se referă, iar argumentul că ar trebui să credem că homeopatia funcționează pentru că a supraviețuit până azi e absurd. Multe lucruri inutile sau dăunătoare supraviețuiesc de-a lungul timpului.

Ca specialist în domeniul medicamentului și cunoscător al homeopatiei am supus metoda homeopată unei analize obiective, științifice, și am descoperit atât componentele perene conforme cu legile naturii cât și componentele empirice. Am făcut mai multe descoperiri care permit afirmația că am redescoperit homeopatia aducând-o de la stadiul empiric din secolul XVIII-XIX la stadiul de știință medicală corespunzătoare secolului XXI. Una din descoperiri este cea a medicamentului homeopat ca o condiție sine qua non a existenței metodei homeopate. Prin analogie cu medicamentele alopate, am afirmat necesitatea obiectivă a existenței unei științe medicale a medicamentului homeopat, “ Farmacologia homeopata”, am pus bazele acestei noi științe medicale și am redactat și tipărit prima carte din lume cu acest titlu. Cartea a fost de asemenea tradusă și tipărită în limbile franceză și engleză. Recent am redactat un articol care sper să vă lămurească asupra situației obiective, reale a homeopatiei și să vă determine să renunțați la atitudinea negativă, distructivă față de homeopatie, să adoptați o atitudine pozitivă, constructivă și să vă alăturați luptei mele pentru aducerea homeopatiei în rândul științelor medicale.

„Ca specialist în domeniul medicamentului și cunoscător al homeopatiei am supus metoda homeopată unei analize obiective, științifice…”. Această afirmație nu poate fi verificată pentru că dr. Dobrescu nu ne spune în ce jurnale științifice a publicat acele descoperiri și dacă au fost acceptate sau criticate de alți oameni de știință. O analiză nu e științifică dacă e ținută secretă și dacă metodologia nu e prezentată. Iar în prezent, descoperirile științifice nu se prezintă în cărți, ci în articole care trec printr-un proces de peer-review. Abia pe urmă ajung în cărți.

De asemenea, dr. Dobrescu afirmă că senatorul USR ar avea o atitudine distructivă. Astfel de acuzații au rolul de a antagoniza adversarul în loc să îi conteste argumentele și nu își au locul într-o discuție rezonabilă. Propunerea senatorului USR nu este distructivă, ci constructivă pentru că încearcă să ofere oamenilor informații mai bune în legătură cu ceea ce cumpără atunci când sunt bolnavi.

Vă rog călduros să luați aminte că homeopatia este una dintre cele mai mari descoperiri, că prin consecințele ei favorabile, inestimabile asupra sănătății oamenilor și animalelor este una dintre cele mai mari descoperiri din istoria medicinii tuturor timpurilor.

De ce ar trebui să credem asta? Pentru că o spune un om care a scris multe cărți? Momentan nu există dovezi suficiente care să arate că homeopatia a făcut vreun bine și există ceva dovezi că a făcut rău (atunci când unii oameni au renunțat la medicamente eficiente în favoarea unor produse homeopate). Despre stadiul cercetării am discutat pe larg în acest articol. Vă recomand să-l citiți, nu să mă credeți pe cuvânt așa cum ar vrea dr. Dobrescu să-l credeți pe el.

2. Cunosc și apreciez în mod deosebit nivelul științelor medicale din Australia. Nu pot fi de acord cu afirmațiile privind meta-analiza a peste 1800 de studii la care vă referiți. Am citit în viața mea sute de reviste de homeopatie din toată lumea, observând lucrări și comunicări de toate nivelele posibile. Numeroase dintre ele însă îndeplinesc criteriile unor cercetări științifice reale. Aceste constatări personale și o gândire logică elementară mă fac să consider ca afirmații iresponsabile că din 1800 de studii, autorii nu au fost capabili să depisteze măcar câteva zeci sau sute cu valoare științifică reală. Este vorba de un fenomen imposibil de acceptat de o minte normală.

Acest paragraf e cu adevărat tragic pentru că dr. Dobrescu pare să fie blocat în epoca medicinei bazate pe eminență și nu înțelege principiile medicinei bazate pe dovezi. Mai grav, nu pare că a citit raportul australian, ci doar repetă ceea ce s-a scris despre el în presă sau în motivația proiectului de lege. De exemplu, raportul nu este o meta-analiză a peste 1.800 de studii, ci o recenzie sistematică ce s-a uitat la 58 de recenzii sistematice care au cuprins în total 176 de studii clinice. M-aș aștepta ca o persoană cu experiența dr. Dobrescu să se uite peste raport înainte de a-i acuza pe cei care l-au făcut că n-ar fi „capabili” să găsească niște studii cu valoare științifică. În realitate, au găsit niște studii cu valoare științifică reală, iar acele studii au arătat că homeopatia nu funcționează. Dar nu avem cum afla asta dacă nu ne uităm prin raport.

Asta bineînțeles nu înseamnă că toate studiile au avut rezultate negative. E cunoscut faptul că dacă faci suficient de multe studii, o parte dintre ele o să aibă rezultate pozitive și false (PLoS Med 2005; 2(8): e124; R Soc Open Sci 2017; 4(12): 171085), de aceea autorii raportului australian s-au bazat pe replicare, adică înainte să tragă concluzia că homeopatia funcționează pentru o anumită problemă au verificat dacă există mai mult de un singur studiu pozitiv. Un singur studiu pozitiv nu e suficient nici pentru ca un medicament convențional să fie aprobat, așa că de ce ar fi pentru homeopatie?

Și mai există și problema publicării selective, adică dacă se fac zece studii și dintre ele două sunt pozitive, acelea două ajung să fie publicate, iar celelalte opt nu. Faptul că dr. Dobrescu a citit la viața lui sute de reviste de homeopatie din toată lumea și a văzut studii pozitive nu e un argument convingător pentru că în contextul publicării selective și al rezultatelor fals-pozitive e exact ceea ce ne așteptăm să se întâmple: să existe studii pozitive chiar și pentru intervenții inutile. Ca să depășim această problemă e nevoie ca studiile să fie pre-înregistrate (lucru care se întâmplă în medicina convențională de mai mult de zece ani, chiar dacă încă sunt lucruri de îmbunătățit) și de analize sistematice (adică să ne uităm la toate studiile disponibile, nu doar să vedem din când în când câte unul pozitiv). De aceea sunt de părere că dr. Dobrescu nu e la curent cu medicina bazată pe dovezi.

3. Nu pot să accept mențiunea dumneavoastră privind situația din Marea Britanie. Vă atrag atenția că referirea dumneavoatră la raportul Camerei Comunelor conține o minciună dezonorantă. În realitate, raportul la care vă referiti a fost respins, neacceptat de Guvern și Primul Ministru.

Dacă e un lucru dezonorant, acela e acuzația de minciună făcută de dr. Dobrescu. Astfel de acuzații serioase trebuie făcute cu responsabilitate. Hai să vedem dacă Adrian Wiener a mințit.

Care e de fapt povestea raportului? În 2010 Comisia de Știință și Tehnologie din parlamentul Marii Britanii a publicat un raport în care a verificat dacă politicile guvernului în legătură cu homeopatia sunt bazate pe dovezi și a descoperit că nu sunt pentru că nu există suficiente dovezi că homeopatia ar fi eficientă sau că ar avea vreo bază științifică. Pe baza acestor rezultate a făcut mai multe recomandări, cum ar fi să nu mai fie finanțată homeopatia din banii statului și să nu mai fie comercializate produse homeopate ca și când ar fi medicamente utile.

Răspunsul guvernului a fost că raportul este binevenit (pct. 1) și n-a contestat faptul că homeopatia nu e mai eficace decât un placebo, dar a argumentat că e bine ca pacienții să aibă de unde alege (pct. 7) și că fiecare alege în funcție de diversitatea geografică, socioeconomică și culturală (pct. 5). A fost menționat și faptul că există riscul ca oamenii să presupună că NHS (sistemul de sănătate) susține utilitatea homeopatiei din moment ce oferă tratamente homeopate, dar în realitate motivul principal pentru care guvernul păstrează lucrurile cum sunt este pentru că vrea ca pacienții să poată alege (pct. 9).

Așa că concluziile științifice ale raportului n-au fost respinse de către guvern, dar nici nu s-a acționat pe baza lor. Altfel spus, politicienii n-au contestat știința, dar au luat decizii politice ignorând-o.

În expunerea de motive făcută de Adrian Wiener, raportul britanic a fost citat pentru concluziile sale științifice, nu pentru cât de mult au ținut cont politicienii de el. Așa că acuzația de „minciună” pe care o face dr. Dobrescu nu-și are rostul și ar trebui să-și ceară scuze.

Vă fac cunoscut că în anul 1859, la numai 50 de ani de la descoperirea homeopatiei, la Londra a luat ființă primul spital de homeopatie din lume. În acea epocă s-a manifestat o epidemie de holeră în Anglia, bolnavii ocupând toate spitalele existente, inclusiv cel homeopat. La finalul epidemiei au fost înregistrate 16% decese în spitalul de homeopatie și 54% decese în toate celelalte spitale.

Esența afirmației este corectă și interesantă. Înainte să ajungem la ea, o să fac niște mici corecții: primul spital homeopat din Londra a fost înființat în 1849, nu în 1859, iar procentele (16% vs. 54%) corespund epidemiei din anul 1854, nu întregii epidemii din acea perioadă.

Bun, să trecem la esența afirmației. În 1854 la spitalul homeopat au fost internate 61 de persoane cu holeră, dintre care 10 (16,4%) au murit. În spitalul Middlesex unde se practica medicina convențională a vremii au fost internate 231 de persoane cu holeră, dintre care 123 (53,2%) au murit. Cum se explică aceste numere?

În primul rând, aceste statistici corespund unui studiu observațional despre care nu avem prea multe date. E posibil ca pacienții celor două spitale să fi fost diferiți. Astfel de diferențe apar în medicină și distorsionează rezultatele. De exemplu, studiile observaționale au arătat că un medicament numit digoxin e asociat cu o mortalitate mai mare a pacienților, dar studiile clinice au arătat că de fapt nu crește mortalitatea. Motivul pentru care studiile observaționale au dat rezultate greșite este eroarea de selecție, adică digoxinul era dat mai des pacienților cu probleme mai grave, care evident că mureau mai des, dar nu din cauza medicamentului. Cât timp nu avem date despre diferențele dintre pacienții din spitalul homeopat și cel din Middlesex, incertitudinea e mare. De asemenea, nu știm dacă spitalul homeopat avea standarde mai mari de igienă, iar igiena e foarte importantă în răspândirea holerei, după cum a arătat John Snow (epidemiologul, nu Jon Snow, King of the North).

În al doilea rând, medicina practicată la vremea respectivă (numită și medicină eroică) nu era bazată pe dovezi și făcea mai mult rău decât bine. Printre intervenții era de exemplu și lăsarea de sânge. Așa că s-ar putea ca diferența aceasta de mortalitate să arate nu că homeopatia funcționează, ci că medicina eroică era dăunătoare. Mai multe despre epidemia de holeră și spitalul homeopat puteți citi în cartea Trick or Treatment (2008) de Edzard Ernst și Simon Singh (pg. 107-113).

În cel mai bun caz, aceste statistici reprezintă niște dovezi slabe în favoarea homeopatiei (un studiu observațional cu puțini pacienți despre care nu știm aproape nimic). Dacă rezultatele sunt corecte, ar trebui să poată fi replicate ușor de alte studii. Am fost curios dacă s-a încercat asta și am reușit să găsesc un singur studiu clinic unde a fost testată homeopatia la bolnavii de holeră. Nu a fost observată nicio diferență între homeopatie și placebo (British Homoeopathic Journal 1994;83(3): 132-134). Pare că avem un nou caz de cherry-picking, adică din multitudinea de studii (între care inevitabil există și câteva rezultate pozitive) a fost prezentat unul pentru că arată ce trebuie.
Dacă toată discuția asta ar fi fost despre un medicament convențional nu cred că și-ar fi pierdut cineva vremea argumentând că ar fi bun la ceva. De ce e homeopatia mai specială? Eu zic că n-ar trebui să fie.

În Marea Britanie homeopatia s-a bucurat întotdeauna de o bună apreciere. Una din dovezi este faptul că Regina Elisabeta II are încă din tinerețe un medic homeopat personal.

Acesta este argumentul popularității, o eroare logică. Dacă un lucru este popular nu înseamnă neapărat că este și bun. Lobotomia era populară într-o vreme dar nu văd pe nimeni argumentând că ar trebui să facem iar lobotomii. Dr. Dobrescu ar trebui să știe aceste lucruri și să se limiteze la argumente valide.

4. Trecând la SUA menționați Agenția de Reglementare a bunurilor de consum. Dacă nu știați, vă fac cunoscut că nicăieri în lume și niciodată medicamentul nu a fost și nu va fi bun de larg consum. De aceea în toate țările există organisme oficiale care reglementează problemele privind calitatea, eficacitatea și siguranța medicamentelor. În fiecare țară și la nivel internațional există organe și organisme abilitate cu supravegherea și organizarea activităților din domeniul medicamentului.

Vă atrag atenția că în SUA domeniul medicamentului este controlat de Food and Drug Administration, agenție care acceptă și reglementează și regimul medicamentelor homeopate.

La nivel european există Agenția Europeană a medicamentelor, având ca obiectiv principal armonizarea în țările membre a legislației privind medicamentele. În Europa și în România sunt valabile hotărârile Agenției Europene a medicamentelor care se referă atât la medicamentele alopate cât și la cele homeopate. Propunerea dumneavoastră privind inscripționarea ambalajelor medicamentelor homeopate este în afara unei decizii a Agenției Europene a medicamentelor.

Dacă produsele homeopate ar fi reglementate la fel ca medicamentele convenționale, niciunul n-ar ajunge pe piață pentru că nu există dovezi suficiente că ar funcționa. Motivul pentru care sunt totuși pe piață și sunt vândute ca medicamente este că întotdeauna se fac excepții, astfel că un produs homeopat poate fi vândut ca medicament și dacă nu funcționează.

Nu numai atât. Vă atrag atenția că formularea propusă de dumneavoastră cuprinde regretabile și inadmisibile greșeli. “Fără efecte dovedite asupra sănătății“ este o afirmație stupidă, întrucât medicamentele homeopate în realitate nu au și nu au pretins niciodată că au efecte asupra organismului sănătos, ceea ce reprezintă o realitate fericită a naturii. Una din caracteristicile majore ale medicamentului homeopat este manifestarea acțiunilor specifice exclusiv asupra organismelor bolnave cu condiția obligatorie a respectării legii similitudinii.

„Fără efecte dovedite asupra sănătății” este o afirmație rezonabilă pentru că este concluzia studiilor riguroase făcute de-a lungul timpului. Am detaliat acest lucru într-un articol mai vechi. În ce privește candidatura la categoria „afirmații stupide”, explicația de mai sus oferită de dr. Dobrescu are șanse de câștig. Cred că este destul de clar că atunci când vorbim despre efecte asupra sănătății ne referim la menținerea sau restaurarea sănătății. Dr. Dobrescu pare că se face că nu înțelege. Poate interpreta și așa cum interpretează, dacă ține neapărat, dar nu duce discuția într-o direcție constructivă.

Acest aspect este suficient pentru orice minte sănătoasă că medicamentele homeopate au efecte terapeutice. Toți detractorii homeopatiei, dacă vor să nu fie considerați proști, ca oameni cu mintea întreagă și capabili de gândire logică, trebuie să știe că medicamentele homeopate au efecte terapeutice deosebit de bune la copiii sugari, la care nu poate fi vorba de sugestie și la animale, care nu cer bunăvoința oamenilor pentru a răspunde favorabil efectelor medicamentelor homeopate.

Dacă credeați că dr. Dobrescu nu se poate face de rușine mai mult de atât, uite că se poate. Argumentele sale sunt insultele. Dacă îndrăznim să contestăm efectele terapeutice ale homeopatiei nu avem o minte sănătoasă și suntem proști.

Iar în legătură cu efectele „deosebit de bune” la sugari și la animale, avem din nou parte de o afirmație fără nicio dovadă. Realitatea e însă că homeopatia nu funcționează nici pentru sugari, nici pentru animale. Sunt convins că există câteva studii cu rezultate pozitive, dar asta e garantat să se întâmple chiar dacă homeopatia n-are niciun efect. Pentru a investiga dacă există un efect e nevoie de o recenzie sistematică, iar eu nu știu să existe vreuna cu rezultate pozitive (la sugari sau animale). Am găsit trei cu rezultate negative sau neconcludente la animale, toate făcute de un celebru homeopat, Robert Mathie (Veterinary Record 2014; 175(15): 373-381; Homeopathy 2015; 104(1):3-8; BMC Vet Res. 2015; 11: 236). Și ar mai fi de zis că dacă un sugar sau un animal au o problemă de sănătate, primesc un produs homeopat și se fac bine, nu înseamnă neapărat că s-au făcut bine datorită produsului homeopat sau datorită efectului placebo. Explicația mult mai simplă e că s-ar fi făcut bine oricum.

În concluzie homeopatia este o metodă terapeutică descoperită la sfârșitul secolului XVIII și practicată timp de peste 200 de ani, păstrându-și în mare parte nivelul empiric corespunzător epocii inițiale și neevoluând în pas cu științele moderne. Eficacitatea remarcabilă a medicamentelor homeopate i-a asigurat supraviețuirea, justifică și obligă la aducerea homeopatiei la nivelul secolului XXI.

Care eficacitate remarcabilă?

Procesul de modernizare și actualizare a început prin descoperirile subsemnatului, și el trebuie să continue până când homeopatia, devenită metodă științifică, va ajunge la același grad de dezvoltare cu alopatia. În stadiul final cele două tipuri de medicamente alopat și homeopat, vor ocupa poziții egale în practica medicală. Acest stadiu final va fi atins mai devreme sau mai târziu în funcție numai de inteligența și înțelepciunea de care ar trebui să dea dovadă toți medicii din lume și toate autoritățile naționale și internaționale responsabile cu problemele vieții și sănătății umanității.

Homeopatia și medicina convențională o să ocupe poziții egale atunci când homeopatia o să fie susținută de studii riguroase, nu atunci când medicii o să dea dovadă de „inteligență și înțelepciune”. Un medic responsabil n-ar trebui să recomande intervenții care nu și-au dovedit eficiența, iar homeopatia până în prezent nu și-a dovedit-o.

Până atunci, profund convins, bazat pe bogata mea experiență personală, atrag atenția tuturor oamenilor care au urechi de auzit și creier pentru înțelegere, că homeopatia există nu ca un capriciu sau o idee oarecare omenească, ci pentru că are la bază legile naturii, care nu pot fi nici modificate nici desființate de nimeni în această lume.

Homeopatia nu are la bază legile naturii, iar un lucru fals repetat de multe ori nu devine adevărat.

În schimb, continuarea războiului ilogic și absurd împotriva homeopatiei o consider echivalentă cu noțiunea de genocid la adresa fiecărui om și al umanității in general.

Mulțumesc,
Prof. dr. Docent D. Dobrescu

Recunosc că nu m-a surprins când am fost făcut prost și nebun (fiind din categoria celor care contestă homeopatia), dar nu mă așteptam să fiu acuzat de genocid. Dacă stau să mă gândesc, e o afirmație foarte gravă. Iar faptul că Societatea Română de Homeopatie și-o asumă e și mai grav.

Alte argumente

Pe lângă această scrisoare deschisă, Societatea Română de Homeopatie a mai contestat în câteva feluri propunerea lui Adrian Wiener.

De exemplu, puteți citi aici o scrisoare deschisă postată de Doina Pavlovschi (președintele SRH). E la fel de lipsită de argumente precum cea scrisă de dr. Dumitru Dobrescu, nu vine cu nicio dovadă concretă legată de eficacitatea homeopatiei și în schimb preferă să facă o recapitulare a istoriei homeopatiei ca și când ar fi relevantă. „Homeopatia este veche” – așa începe scrisoarea deschisă. Am mai zis: multe lucruri vechi sunt inutile sau dăunătoare. A fi vechi nu e o garanție pentru nimic. „În România au fost homeopați minunați a căror amintire a rămas vie” – care e relevanța acestui lucru pentru propunerea legislativă? „Au fost scrise și traduse cărți de către membrii SRH și apropiații lor” – bravo, dar care e legătura?

„Este drept ca medicamentul homeopatic nu poate fi demonstrat cu metodele materiale obisnuite, dar oare chiar trebuie musai aratat pe cantar? Cercetarile recente il trimit pe terenul nanomedicinii. (incurca si asta?)”

Astfel de afirmații sunt comune în lumea pseudomedicală și pleacă de la niște neînțelegeri. Indiferent cum funcționează un tratament (inclusiv dacă funcționează prin magie), efectele pozitive asupra pacienților pot fi observate. Luăm două grupuri de oameni care au aceeași boală, unora le dăm tratamentul magic, altora le dăm un placebo. Dacă tratamentul magic funcționează, o să observăm că s-au vindecat mai mulți dintre cei care l-au luat, comparativ cu cei care au luat placebo. După ce am făcut câteva studii de acest fel am stabilit că tratamentul funcționează. Cei interesați pot încerca acum să înțeleagă mecanismul magic de funcționare, care s-ar putea să poată sau să nu poată fi înțeles folosind tehnologia curentă. Homeopatia n-a ajuns încă la nivelul ăsta, așa că e o pierdere de vreme să îi studiem mecanismul magic de funcționare atâta vreme cât n-a fost detectat niciunul (în studii sistematice, nu în studii alese cu mare grijă de fanii homeopatiei, bineînțeles).

O altă reacție este un comunicat de presă din partea SRH. Și acest comunicat începe cu nelipsita istorie a SRH, continuă prin argumentul popularității („homeopatia este cea mai răspândită formă de medicină alternativă pe plan mondial”), ne amintește că medicii homeopați sunt experți, ne spune din nou cât de populară este homeopatia și afirmă că ar fi o metodă științifică de tratament. Sunt prezentate apoi cinci tipuri de evidențe:

1. „Cazurile clinice rezolvate, nu toate raportate corect și controlate după rigorile științifice”. Dacă vi se pare un argument rezonabil, imaginați-vă cum ar fi să vină industria farmaceutică cu un astfel de argument: „Avem aici niște oameni care au luat medicamentul nostru și s-au vindecat. Ne lăsați să-l vindem?”.

2. „Testul timpului”. Homeopatia a rezistat testului timpului la fel ca și industria tutunului, adică deși studiile arată că homeopatia este inutilă și tutunul este dăunător, prin intervenții politice ambele au reușit să reziste.

3. „Cercetările asupra diluțiilor înalte, ultramoleculare, inclusiv din domeniul nanomedicinii”. Cercetările asupra diluțiilor înalte sunt neconcludente și de slabă calitate, așa că nu văd cum ar fi ăsta un argument în favoarea homeopatiei.

4. „Dovezile clinice din studii controlate”. În mod repetat recenziile sistematice independente arată că homeopatia nu are un efect mai mare decât placebo (am detaliat asta în articolul despre homeopatie), așa că din nou nu văd cum ar fi ăsta un argument în favoarea homeopatiei.

5. „Dovezile eficienței în medicina veterinară și agrohomeopatie”. Am citat mai sus trei recenzii sistematice de-ale homeopatului Robert Mathie care au investigat homeopatia veterinară și n-au găsit nicio dovadă clară că ar fi bună la ceva. Așa că din nou: cum e argumentul ăsta în favoarea homeopatiei?

În încheiere ni se spune că „Așa cum bine știm, unele organizații incearcă să pună la zid Homeopatia, utilizând armele dezinformării și manipulării”. Având în vedere argumentele pe care le-am întâlnit până acum în favoarea homeopatiei cred că dezinformarea și manipularea vin din altă parte. Iar cei care vor să țină artificial în viață o disciplină inutilă se pricep foarte bine să folosească aceste arme.

O altă reacție este un mesaj de susținere pentru SRH de la Comitetul European de Homeopatie (ECH). Argumentele de la ECH sunt tot neconvingătoare. Primul este argumentul popularității („la nivel mondial, peste 200 de milioane de oameni folosesc homeopatia”). Nu putea să lipsească, nu? Apoi este menționată o meta-analiză publicată de Mathie et al. în 2014. Am discutat în articolul despre homeopatie de ce este greșită această meta-analiză. Pe scurt, Mathie a ales ce să includă și ce să excludă din analiza finală într-un mod inconsecvent. A inclus studiile după rezultatele lor (a găsit trei care spuneau că homeopatia funcționează), nu după calitatea lor.

Restul mesajului de la ECH constă în laude de sine (ce realizări are comitetul) și afirmații care pe Wikipedia ar fi considerate weasel words. De exemplu, ni se spune că „este din ce în ce mai recunoscut că homeopatia poate contribui puternic la politicile de sănătate publică” și sunt oferite mai multe motive neconvingătoare. Unul dintre ele este că reduce consumul de antibiotice. Bineînțeles că face asta dacă oamenii iau produse homeopate în loc de antibiotice atunci când n-au de fapt nevoie de antibiotice, dar există o alternativă și mai bună: să nu ia nimic. Astfel s-ar reduce consumul nejustificat de antibiotice. Pe de altă parte, atunci când oamenii au nevoie de antibiotice, e o decizie proastă să le înlocuiască cu produse homeopate.

Concluzii

Propunerea de a eticheta produsele homeopate este rezonabilă pentru că ajută la informarea corectă a pacienților în conformitate cu cele mai bune dovezi științifice. Din ce am observat eu, homeopații care se opun acestei propuneri nu au fost în stare să vină cu argumente relevante. Un argument relevant ar fi să demonstreze că de fapt studiile riguroase arată că homeopatia este mai bună decât un placebo. În schimb, au ales să atace știința argumentând că experiența clinică sau studiile „nu toate raportate corect și controlate după rigorile științifice” ar fi mai bune decât analizele sistematice riguroase. Au ales să prezinte distorsionat ceea ce este cunoscut despre eficacitatea homeopatiei și au trecut chiar și la atacuri la persoană. Astfel de tactici nu le fac cinste și nu îi ajută deloc în a fi mai credibili.

În esență, ceea ce argumentează homeopații despre care am discutat în acest articol este că ar trebui să fie tratați special (să li se permită să vândă produse inutile fără ca pacienții să știe că sunt inutile) și că verificarea medicamentelor ar trebui să nu mai fie așa de riguroasă. Asta mie mi se pare incredibil.

Să ne gândim pentru câteva momente ce ar însemna dacă industria farmaceutică ar face același lucru. Cum ar fi ca Pfizer, de exemplu, să vină mâine și să ceară dreptul de a vinde un nou medicament pe care nu l-a testat aproape deloc și ar cere să îl vândă ca medicament nu ca supliment alimentar. Și din diverse motive ar reuși să facă asta. Apoi ar apărea o propunere legislativă care ar spune „bine, vă lăsăm să îl vindeți, dar vrem să scrieți pe el că nu are efecte [pozitive] asupra sănătății”. Pentru a contra această inițiativă, Pfizer ar găsi un medic care a scris 46 de cărți și care ne-ar spune că în cariera sa a folosit medicamente de la Pfizer și a avut o rată de succes de 80%. N-ar produce nicio dovadă verificabilă pentru afirmația asta și ne-ar cere să-l credem pe cuvânt. Ba mai mult, ne-ar acuza de prostie dacă n-am fi de acord cu el. Ar funcționa o astfel de strategie? Speranța mea e că n-ar funcționa, deși am unele dubii.

De ce e homeopatia așa specială încât „medicamentele” homeopate să poată fi vândute fără să fie testate corespunzător? Și cum au reușit homeopații să ne facă să nu vedem că homeopatia și industria farmaceutică au același scop: să vândă orice produs fără testare corespunzătoare și să nu trebuiască să îi informeze pe pacienți. Inamicul lor este știința pentru că vor să facă studii slabe sau deloc, iar știința spune că nu-i destul. Alternativa la pseudoștiința promovată de homeopați și de industrie este medicina bazată pe dovezi și niciunii nu vor să se supună voluntar principiilor acesteia, așa că e nevoie de legi care să-i oblige. Un medicament convențional nu poate fi vândut ca medicament fără să fie testat înainte, dar unul homeopat poate, iar homeopații se luptă să păstreze acest privilegiu.

Din punctul meu de vedere, propunerea USR cu etichetarea nu merge suficient de departe. Cred că ar trebui ca orice companie să aibă obligația de a testa și de a dovedi că un medicament este util înainte să înceapă să-l vândă – indiferent ce tip de medicament este. Fără excepții pentru homeopatie.