Miezul Terrei are „fisuri”

Miezul Terrei are „fisuri”, iar material din el patrunde in alte straturi ale planetei, potrivit unui nou studiu care a descoperit faptul ca acest material ajunge pana la suprafata.

Descoperirea ne ajuta sa concludem dezbaterea pe care oamenii de stiinta o tot aveau in privinta structurii Terrei, daca materialul din miez se combina cu cel din alte straturi.

„Descoperirile noastre sugereaza ca material din miez se infiltreaza in manta si ca asta se intampla de 2.5 miliare de ani.”, au declarat cercetatorii in The Conversation, un site pe care oamenii de stiinta scriu despre descoperirile lor

Cercetarea miezului este una extrem de dificila pentru ca adancimea la care se afla este de 2.900 km. Ca sa intelegem adancimea, trebuie sa o comparam cu cel mai adanc put sapat de oameni pana acum, in Rusia, de 12.3 km. Singura cale este analizarea materialului care ajunge la suprafata la Pilbara Craton din vestul Australiei, Insula Reunion si Arhipelagul Kerguelen din Oceanul Indian.

Oamenii de stiinta au decoperit tungsten, un element metalic ce „adora” fierul, motiv pentru care miezul este bogat in tungsten. Acest metal are o lista de izotopi, elemente cu numar diferit de neutroni in nucleu, precum W-182 (cu 108 neutroni) si W-184 (cu 110 neutroni). In timpul studiului, cercetatorii au inteles ca izotopii acestia ii pot ajuta sa inteleaga modul in care miezul are scurgeri.

Alt element, hafniu, „adora” rocile si poate fi gasit in abundenta in mantaua Terrei, care este bogata in siliciu. Cu un timp de injumatatire de 8.9 milioane de ani, izotopul radioactiv al hafiunului, Hf-182, se transforma in W-182. Asta inseamna ca mantaua ar trebui sa contina mai mult W-182 decat miezul. Asa ar fi normal.

Ne intoarcem la analizarea miezului prin intermediul rocilor care ies la suprafata prin punctele mai sus mentionate, cele din Australia, Insula Reunion si Arhipelagul Kerguelen.

De-a lungul vietii Pamantului, a existat o schimbare uriasa in raportul W-182 : W-184 in manta. In mod ciudat, cele mai vechi roci terestre au un raport mai mare W-182:W-184 decat rocile moderne, iar asta ne ofera indicii care ne spun ca tungstenul din miez a trecut in manta si ca face asta de multa vreme.

Terra are o varsta de 4.5 miliare de ani. Cele mai vechi roci din manta nu au schimbari mari in izotopii tungstenului. Asta sugereaza ca in primul miliard si jumatate de ani nu a existat un schimb de material intre miez si manta, dar ca in ultimii 2.5 miliarde de ani, cantitatea izotopilor de tungsten s-a schimbat substantial. De ce s-a intamplat asta? Daca materialul se ridica din manta spre suprafata, materialul de la suprafata coboara in manta, iar acesta de la suprafata contine oxigen, un element care afecteaza tungstenul. Fenomenul poarta denumirea de subductie si este parte integranta a sistemului tectonic al Terrei.

Experimentele au aratat ca o crestere a cantitatii de oxigen la granita aflata intre miez si manta ar putea cauza separarea tungstenului de miez si amestecarea lui in manta.

[sursa]