Opusul deja-vu-ului există, și e chiar mai ciudat

Repetiția are o relație ciudată cu mintea. Gândește-te la experiența de déjà vu, atunci când avem impresia falsă că am mai trăit o situație nouă în trecut – ceea ce ne lasă cu o senzație stranie de familiaritate.

Cercetările arată însă că déjà vu este o fereastră către modul în care funcționează memoria. Fenomenul apare atunci când partea creierului care detectează familiaritatea se „desincronizează” de realitate. Déjà vu acționează ca un semnal de avertizare – un fel de „fact-checking” al sistemului de memorie.

Dar repetiția poate genera și ceva și mai bizar: jamais vu, opusul lui déjà vu. Este momentul în care ceva foarte familiar ni se pare brusc ciudat sau necunoscut.

Jamais vu poate apărea când privești o față familiară și, pentru o clipă, pare străină. Muzicienii îl experimentează când se pierd într-un pasaj bine știut. Îl poți simți când mergi într-un loc pe care îl cunoști perfect, dar te simți dezorientat, ca și cum l-ai vedea „pentru prima dată”.

Este o experiență rară, mai rară și mai tulburătoare decât déjà vu. În chestionare, oamenii o descriu astfel: „În timpul examenului, scriu corect un cuvânt precum ‘apetit’, dar îl privesc iar și iar, având impresia că l-am scris greșit.”

În viața de zi cu zi, jamais vu poate fi provocat de repetiție sau de fixarea privirii, dar nu neapărat. Unul dintre cercetători povestește că a simțit-o conducând pe autostradă, fiind nevoit să tragă pe dreapta pentru că pedalele și volanul păreau brusc nefamiliare.

Cum a fost studiat fenomenul

Psihologii au presupus că jamais vu poate fi indus ușor în laborator. Le-au cerut participanților să repete aceeași sarcină: să scrie același cuvânt de zeci de ori.

• Într-un experiment cu 94 de studenți, aproape 70% au spus că s-au oprit pentru că li s-a părut „ciudat” – ceea ce s-a încadrat la jamais vu. În medie, senzația apărea după un minut, adică după circa 33 de repetiții, mai ales la cuvinte foarte familiare.

• Într-un alt experiment, folosind doar cuvântul „the”, 55% dintre participanți au raportat același efect (după circa 27 de repetiții).

Descrierile au fost variate: „Își pierd sensul dacă te uiți prea mult la ele”, „am simțit că mâna nu mai era sub control” sau chiar „nu pare un cuvânt real, ca și cum cineva m-ar fi păcălit să cred că e”.

De fapt, fenomenul era observat încă din 1907, când Margaret Floy Washburn descria cum cuvintele privite insistent își pierd sensul și devin fragmentate.

Ce înseamnă jamais vu

Cercetătorii susțin că jamais vu este semnalul prin care creierul te avertizează că un proces a devenit prea automat, prea repetitiv. Este o modalitate de a te „trezi” dintr-o stare mecanică și de a-ți redirecționa atenția.

Explicația principală este „saturația”: o supraîncărcare a reprezentării mentale, până când devine lipsită de sens. Fenomenul seamănă și cu efectul de transformare verbală: dacă repeți un cuvânt la nesfârșit, mintea începe să perceapă alte cuvinte asemănătoare („tress” devine „dress”, „stress” sau „florist”).

Există și o legătură cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). De exemplu, persoanele care verifică obsesiv dacă aragazul e stins ajung să simtă că realitatea „alunecă” – semnul că repetiția excesivă golește de sens însăși acțiunea, ceea ce alimentează ciclul obsesiv.

Concluzie

Jamais vu, la fel ca déjà vu, este un mecanism de „verificare a realității”. Deși încă puțin studiat, oferă indicii despre cum creierul menține flexibilitatea cognitivă și ne împiedică să rămânem blocați în sarcini repetitive.

Pentru aceste studii, cercetătorii au primit premiul Ig Nobel pentru literatură, acordat lucrărilor științifice care „mai întâi te fac să râzi și apoi te pun pe gânduri”.

[sursa]