Orez modificat genetic
Orezul este cea mai importantă cereală din lume. Mai mult de 3 miliarde de oameni depind de orez ca sursă principală de hrană în fiecare zi, în special în Asia. Dar lăsând la o parte faptul că ameliorează foamea şi oferă carbohidraţi pentru energie, orezul are o valoare nutritivă foarte mică.
Asta înseamnă că oamenii care supravieţuiesc în principal cu orez sunt privaţi de micronutrienţi esenţiali, cum sunt fierul, zincul şi vitamina A – situaţie pe care nutriţioniştii o numesc „foamea ascunsă”.
Date de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii arată că 2 miliarde de oameni din lume sunt anemici din cauza deficienţei de fier. Considerată ca cea mai răspândită formă de tulburare de alimentaţie, această afecţiune prezintă un risc fatal pentru femei însărcinate şi copii.
Dar cercetătorii de la Universitatea din Melbourne se pare că au găsit o soluţie pentru a ameliora deficienţele de fier folosind orez modificat genetic.
Într-un studiu publicat recent în Scientific Reports, geneticianul Alex Johnson şi colegii săi descriu cum au reuşit să modifice genetic orezul astfel încât să producă boabe bogate în fier şi zinc, printr-un proces denumit biofortificaţie.
În mod normal, orezul conţine 2-5 părţi pe million (ppm) de fier, iar scopul echipei de cercetători a fost să sporească această valoare până la 13 ppm. De asemenea, aceştia și-au propus să sporească cantitatea de zinc de la 16 ppm la 28 de ppm. Vestea bună este că au reuşit să depăşească aceste valori, obţinând în urma procesului de biofortificaţie 15 ppm de fier şi 45 ppm de zinc. Geneticianul Alex Johnson afirmă că tehnologia dă rezultate şi pe teren, nu doar în seră.
Nutriţioniştii au concluzionat că dacă oamenii s-ar hrăni cu acest orez modificat genetic, corpul ar absorbi în condiţii bune cantităţile sporite de fier şi zinc. Acest fapt a fost testat hrănind celule Caco-2 – un tip de celule umane crescute în laborator, care prezină aceleaşi caracteristici ca şi celulele intestinale.
Deşi organismele modificate genetic sunt încă un tabu, cercetătorii de la Universitatea din Melbourne speră ca procesul dezvoltat de ei să ajungă în ţările în curs de dezvoltare.
Știe întotdeauna când trece Stația Spațială Internațională deasupra Bucureștiului (pentru că primește mail de la NASA).