Pacientul din Iad

Da. știu, fiecare om este o floricică unică și frumoasă în felul ei. Da, știu, fiecare pacient este un caz unic, pentru care trebuie să individualizezi tot, de la mod de abordare la terapie. Dar, totuși, după ceva timp petrecut vorbind cu pacienți, observi că apar niște tipare. Și, cumva, fiecare pacient are măcar un pic din următoarele tipologii „din iad”: 

1.Pacientul-Braveheart

Ești bărbat puternic. Tu nu te îmbolnăvești, tu ai „maxim o răceală o dată la zece ani”. Tu nu iei pastile niciodată. Acum, ai venit pentru că te-a trimis mama/soția/prietenul, exasperați de faptul că tu nu mergi la doctor. Tu ești doar „un pic obosit”. Iar eu trebuie să devin House și să-ți fac toate testele disponibile pentru că tu refuzi să-mi zici adevărul.

Un studiu recent confirmă frustrările medicilor: cu cât un bărbat are mai multe puncte pe scara masculinității, cu atât este mai predispus să 1) aleagă medicii femei și 2) să mintă.

Bunicul meu a stat aproape o zi întreagă fără să urineze pentru că era Braveheart. Nu fi ca bunicul meu. Știu că boala în general și durerea în particular sunt umilitoare, dar doctorul nu este acolo ca să emită opinii despre cât de bărbat ești tu, doctorul e acolo ca să te facă înapoi bărbatul ce erai, înainte de a fi îngenuncheat de boală.

2.  Pacienta – Merkel

Am ales acest nume pentru că Angela Merkel este, după Forbes, cea mai puternică femeie din lume, de peste cinci ani.

Ea este mereu o pilă. Ea vorbește la telefon cât o consulți și fumează în biroul șefului de clinică. Ea nu are răbdare să-i pui un stetoscop sau un pulsooximetru sau un tensiometu sau să facă o radiografie. Ajungi să faci toate aceste patru lucruri deodată pentru că „are o întâlnire în curând și nu poate sta”. Fugi după ea tot spitalul și te simți ca un vânzător de mături. În final, amândouă pierdeți mai mult timp din cauza lipsei de comunicare.

Și ei îi este frică, dar, spre deosebire de Braveheart, masca ei e „lipsa de timp”.

3. Pacientul din Matrix

-Și, ce boli mai ai?

-Păi am inimă și ficat.

-Da, bine, toți le avem pe ăstea. Da’ ce medicamente iei pentru inimă?

-Păi am așa o pastiluță albă și una galbenă și una mică și una roz.

-Da o foaie cu bolile și pastilele n-ai?”

-A, ba da!

-Și unde-i?

-A, păi acasă, că am zis că vă zic eu, așa.

4. Pacientul – alimentară

El/ea le are „di tăti”. Are așa o căldură care-i cuprinde tot corpul. Are dureri peste tot. Are lipsă de aer, se „nădușește” tot timpul. Simte, așa, o stare de rău permanentă. Îi e greață, amețește, are stări de leașin, transpiră, are amar în gură, îi cade părul…Scrii un cearșaf la rubrica „motivele internării”, te gândești la ce-i mai rău, că deh, dacă a făcut infarct/cancer/sindromul ala ciudat…

O parte din simptome poate sunt reale. Dar care? Ești la fel de în ceață ca la pacientul care nu-ți spune nimic.

5. Pacientul – doctor

„Bună ziua, am venit și eu pentru o colică renală. Am băut ceai de levănțică și am luat niște drotaverină, dar, cumva, nu trece. Și m-am gândit că poate tu ai fi marginal mai bun decât căutarea mea google, deci, hai, totuși să-ți dau și ție o șansă. Nu am să-ți zic simptome, am să-ți zic diagnostice direct pentru că eu am teste de sânge și urină în buricul degetelor, produc raze X din ochi (de fapt, sunt Superman în timpul liber) și am o sondă de ecograf parcată în f**d., pentru orice eventualitate. În plus, este clar că google are o experiență mult mai vastă decât tine pentru că el are 16 ani de experiență, pe când tu ai doar șase de facultate și cinci de rezidențiat iar el îmi dă zeci de mii de rezultate și tu doar unul.”

6. Pacientul – struț

El/ea nu vrea să știe despre boala lui. El nu vrea să facă investigații. El nu vrea să știe ce fac medicamentele lui sau ce medicmente trebuie să ia. El nu vrea să vină la re-control. Nu ai cu cine să discuți pentru că al său cap este ferm implantat în pământ. Are noroc de un aparținător căruia îi explici situația și eventual aparținătorul îi explică lui. Pentru că tu ești naiba și rolul tău acolo este să-i dai vești proaste și să-l chinui.

7. Pacientul – Stop!

Păi mi-am oprit medicamentele pentru că mă simțeam mai bine. A, mi-a mai explicat și celălalt doctor că boala mea e pe viață, dar am zis că glumește. Amu nu mă mai simt bine, am tensiunea în pod, nu pot respira, și, în loc iarăși să-mi iau medicamentele, m-am gândit să vin în urgență ca tu să-mi spui să-mi iau iarăși medicamentele, în fiecare zi, pentru că boala asta nu trece.