Stea care sfidează aparențele

De ani de zile astronomii au fost intrigați de o stea masivă, aflată adânc în interiorul Căii Lactee, care prezintă caracteristicile uneia atât foarte tinere cât și foarte bătrâne.

Cercetătorii au clasificat-o inițial ca, cel mai probabil, o supergigantă roșie. Dar un nou studiu realizat de o echipa condusă de cercetători NASA sugerează că acest obiect ceresc, denumită IRAS 19312 + 1950, ar putea fi ceva cu totul diferit – o protostea, adică o stea încă în devenire.

„Astronomii au remarcat-o încă din anul 2000 și au încercat să înțeleagă în ce stadiu de dezvoltare este”, a declarat Martin Cordiner, astrochimist la NASA Goddard Space Flight Center din Greenbelt, Maryland. El este autorul principal al unui studiu apărut în Astrophysical Journal, studiu bazat pe observațiile făcute folosind telescopul Spitzer Space al NASA și Observatorul Spațial al ESA – Herschel.

Situată la mai mult de 12.000 de ani-lumină de Terra, steaua a ieșit în evidență în momentul în care a fost observată pe anumite frecvențe radio. După ce a fost studiată de mai multe echipe de astronomi cu ajutorul telescoapelor terestre, oamenii de știință au concluzionat că este o stea bogată în oxigen și de aproximativ 10 ori mai masivă ca Soarele. Întrebarea a fost: Ce fel de stea este?

Unii cercetători avansează ideea că steaua a evoluat dincolo de punctul culminant al ciclului său de viață și că se află deja în declin. În mare parte din viața lor, stelele își obțin energia prin fuziunea hidrogenului în miezul lor – adică exact ce face Soarele acum. Dar stele mai bătrâne și-au terminat rezervele de hidrogen și trebuie să se bazeze pe combustibili mai grei, ducând la o deteriorare rapidă a acestora.

La această stea au fost observate două emisii puternice radio, denumite de astronomi maseri. Ei apar, de obicei, la stelele bătrâne când, în timpul proceselor chimice interne, stelele emit unde radio specifice într-un interval foarte limitat de frecvențe. Rezultă un puternic far radio – echivalentul în microunde a unui laser.

Un maser observat la IRAS 19312 + 1950 este asociat aproape exclusiv cu stelele aflate într-un stadiu final. Este un maser al oxidului de siliciu, produs de molecule realizate din doi atomi, unul de siliciu și altul de oxigen. Cercetătorii nu știu de ce apare aproape întotdeauna la stelele în vârstă, iar după câteva mii de observări au găsit doar câteva excepții de la regulă.

De asemenea, la steaua în cauză a fost detectat și un maser de hidroxil, produs de moleculele formate dintr-un atom de oxigen și un atom de hidrogen. Maserele hidroxilice pot fi observate la diferite tipuri de obiecte astronomice dar, când se detectează la o stea în vârstă, semnalul radio are un model distinctiv și este deosebit de puternic pe frecvența de 1612 MHz, prezent și aici.

Chiar și așa, obiectul nu se potrivea în întregime cu stelele evoluate. Enigmatică a fost prezența unei supe de produse chimice găsite în norul mare de materie aflat în jurul stelei, nor tipic pepinierelor stelare.

După analizarea datelor colectate de cele două telescoape, ambele funcționând pe lungimi de undă infraroșii și oferind o nouă perspectivă asupra gazelor, prafului și gheții din norul aflat în jurul stelei, Cordiner și colegii săi au început să reconsidere această stea.

Informațiile suplimentare au dus la concluzia că steaua se află într-un stadiu timpuriu de formare, fiind mult mai luminoasă decât s-a crezut inițial, aceasta emițând de aproximativ 20.000 de ori mai multă energie decât Soarelui nostru. Echipa a descoperit în norul din jurul ei cantități mari de gheață din apă și dioxid de carbon, gheață care reduce strălucirea vizibilă a stelei din spatele ei.

În plus, norul dens în jurul obiectului pare să se coaguleze, ceea ce se întâmplă atunci când o stea se află în creștere și atrage ceea ce se află în preajma sa. Norul are o masă estimată de 500 până la 700 sori, ceea ce este mult mai mult decât ar putea produce o stea în vârstă sau pe moarte.

„Credem că steaua este, probabil, într-un stadiu embrionar, apropiindu-se de sfârșitul stadiului său de acreție” a spus Cordiner.

Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că obiectul observat nu este o protostea tipică. Din motive care nu pot fi explicate încă, are caracteristicile unei stele atât foarte tinere cât și foarte bătrâne.

„Indiferent de modul în care este observat obiectul, rămâne unul fascinant care ne spune ceva nou despre ciclurile de viață ale stelelor”, a declarat Steven Charnley, astrochimist la Goddard si co-autor al studiului.

Ștefan Chirilean

[sursa]