Submarinele spatiale, in adancurile lumilor extraterestre

Marile descoperiri din ultimele decenii ale stiintei planetare au devenit tinta oamenilor de stiinta. Se ia in considerare, foarte serios, trimiterea submarinelor spatiale in lacurile cu metan lichid de pe Titan, satelitul lui Saturn, si a robotilor capabili sa patrunda in oceanele lichide subterane aflate pe lunile lui Jupiter.

Probele trimise de NASA pana acum nu au putut sa analizeze aceste lacuri sau oceane, cea mai apropiata de success fiind proba Huygens, care a aterizat in 2005 pe Titan, din pacate, pe o suprafata solida.

Pentru a-si atinge visul, NASA va investi pe parcursul urmatorilor ani jumatate de million de dolari pentru a cerceta posibilitatea de a trimite submarine, prin spatiu, pe Titan si, in viitor, pe Europa, Ganymede si Enceladus, lunile inghetate ale Sistemului Solar.

Submarinul spatial VS Lacurile de metan de pe Titan

Un submarin traditional ar putea incapea intr-o nava spatiala, precum X-37, care sa-l transporte 7 ani pana pe Titan. Nici controlul submarinului nu ar fi o problema deoarece ar putea fi conceput la fel ca  probele trimise pana acum de NASA, majoritatea operand autonom.

Kraken Mare, cel mai mare lac de pe satelitul lui Saturn, are o adancime maxima de 150 de metri. Odata cu scufundarea, presiunea exercitata de masa de lichid creste. In cazul lui Titan, metanul este pe jumatate la fel de dens ca apa, iar gravitatia este sapte ori mai slaba decat cea de pe Pamant, fiind similara cu gravitatia Lunii noastre. Astfel, submarinele spatiale nu vor avea de suferit la fel de mult ca fratii lor de pe Terra.

Problema apare la sursa de energie care trebuie sa alimenteze submarinul. Panourile solare pe o planeta slab luminata impreuna cu reactorii nucleari prea grei pentru a fi transportati au iesit din ecuatie. Singura alternativa viabila este electricitatea obtinuta prin descompunerea radioactiva a plutoniului, o tehnica similara cu alimentarea probei Cassini. O problema rezolvata, alta creata. Aceasta metoda va duce insa la supraincalzirea submarinului, iar cea mai dificila situatie va fi tinerea sub control a temperaturii din interior.

Douazeci de mii de leghe sub marile Europei

Europa este una dintre obiectele Sistemului Solar cu cea mai mare posibilitate de a sustine viata extraterestra. Stratul de gheata de 20 de km ascunde sub el un ocean planetar, cel mai probabil cu apa sarata, acest mediu fiind propice dezvoltarii vietii.

Dificultatea pe care o va intampina submarinul este spargerea ghetii pentru a ajunge la oceanul de sub ea. Oamenii de stiinta au sugerat “cryobots”- roboti capabili sa topeasca gheata pentru a lasa apoi submarinul sa patrunda in adancuri sub actiunea gravitatiei.

Este nevoie de multa energie pentru a incalzi stratul de gheata, o energie ce poate fi oferita de o centrala imposibil de transportat pe Europa timp de 5 minute, in timp ce unui cryobot ce dispune de puterea unei nave spatiale obisnuite i-ar lua 8 ani.

O modalitate ar fi folosirea unui reactor cu fisiune nucleara compact construit, care si-ar face treaba in aproximativ sase saptamani. O idee este lasarea reactorului la suparafata, care va trimite putere electrica cryobot-ului prin intermediul unei fibre optice. In acest mod, robotul poate sa topeasca gheata si sa primeasca electricitate pentru a se alimenta.

Surprinzator, acesti roboti au fost deja testati in Antarctica, unde au reusit sa coboare 23 metri in interiorul unui ghetar, de unde au transmis date.

Oricat de mult ne-ar placea sa cunoastem aceste lumi extraterestre, trebuie sa trimitem roboti si submarine complet sterilizati prin spatiu pentru a nu contamina mediul ce ar putea sa adaposteasca forme de viata.

[sursa][sursa][foto]