Ai senzația că vine Al Treilea Război Mondial? Nu ești singurul.

Alegerile din SUA au fost ultimul cui în sicriul relativei stabilități mondiale.

Notă: Nu sunt analist politic și nu scriu acest articol ca unul – îl scriu ca un cetățean care se încearcă să fie informat.

Totul a început cu „anti-vaxxers”. Știți, nebunii care nu cred în vaccinuri. De atunci, am început să fiu atentă la știri. Am început să citesc analize politice și istorice și dezbateri și am început să încerc să filtrez informațiile. Am început să fiu interesată de încălzirea globală, alegerile politice, economie. Cumva, de fiecare dată ajungeam în același punct: „cum naiba se întâmplă așa ceva?”

Cum de a ajuns Biserica Catolică să creadă în încălzirea globală, dar președintele ales al SUA nu? Cum de au ajuns oamenii să fie atât de dezinformați într-un secol al informației? Cum de apar dictatori peste tot într-o eră a păcii mondiale? Cum de suntem în criză ținând cont că lumea produce mai eficient ca niciodată? Și, ce înseamnă toate aceste lucruri?

Primul semn major că ceva dubios se întâmplă a fost Brexit-ul. Brexitul care a marcat victoria fricilor nefondate, ignoranței, a gloatei, în detrimentul libertății, înțelepciunii și a poporului. O clasă întreagă de analiști au explicat sumbru cum s-a întâmplat Brexit, iar apoi au venit alegerile în SUA și s-a întâmplat același lucru.

Dar hai să analizăm să vedem „de ce”-ul de la baza tuturor.

1.De ce este mai simplu pentru majoritate să creadă informații false?

Un studiu realizat în Australia în 2012 arată că dezinformarea funcționează pentru că este mai facilă pentru creier. Altfel spus, creierul muncește mai puțin pentru a doar accepta o afirmație, mai ales dacă este simplă, clară și pe înțelesul „său”, decât dacă ar sta să verifice sursa și veridicitatea. În special ținând cont că, de multe ori, retorica adevărului este mult prea complicată și, deci, necesită mai multă muncă cerebrală.

Un prim exemplu ar fi vaccinurile. Pe de o parte, avem afirmația scurtă și clară „vaccinurile dau autism”, iar de cealaltă parte este o hoardă de cercetători care prezintă statistici în limbaj, de multe ori, complex. Același exemplu se referă la modificările climatice – este mai simplu să crezi că „sunt un mit” în loc să cauți toate efectele generate de om asupra climei, de multe ori scrise într-un mod foarte complicat.

Un alt exemplu ar fi discursurile lui Donald Trump, demonstrate ca fiind extraordinar de simple. Așa cum spune și el „știu cuvinte, am cele mai bune cuvinte, dar nu este cuvânt mai bun decât „prost””. Simplitatea discursului scade munca creierului, comparativ cu subtilitățile și diatriba complicată a lui Hilary. Și lumea îl crede. Mai mult, el apelează la fricile primare, ceea ce ne aduce la

2. De ce este mai ușor să credem știrile negative?

În primul rând, știrile negative domină. Și domină pentru că este cerere.

În 2014 un studiu a demonstrat că știrile negative primesc mai multă atenție. Superlativele negative atrag cu 30% mai multă atenție ca cele pozitive și, atunci, normal, știrile, care trebuie să vândă (mai presus de orice) vor fi pline cu „socant”, „cel mai rău an”, „ne merge mai prost” etc.

Bun, dar de ce? Umanitatea își dorește ca lucrurile să meargă prost? Nu, desigur că nu. Într-un experiment realizat în 2014, participanții au spus că își doreau să citească vești bune. Cu toate acestea, tot i-au atras mai puternic știrie despre corupție, ipocrizie, dezastre naturale sau umane. Acest lucru se numește, în știința cognitivă „părtinire negativă” (negative bias). Acest tip de părtinire ne face să recunoaștem și să răspundem mai repede la cuvinte negative („război”, „cancer”, „bombă”) și, în același timp să le căutăm. Nu în ultimul rând, știrile negaative domină pentru că suntem în…

3. Cultura fricii – cum am ajuns aici?

Cultura fricii se referă la faptul că anumite persoane încearcă să creeze frică generalizată în populație pentru a-și îndeplini scopurile politice și nu numai.

În America se observă cel mai bine acest fenomen. Americanilor le este frică de

• ebola (cu toate că sunt boli care ucid net mai mulți americani),
• extremiști musulmani (cu toate că majoritatea atacurilor teroriste din state au fost făcute de americani caucazieni),
• corupție (cu toate că stau bine la acest capitol),
• economie (cu toate că lumea stă infinit mai bine față de acum 50 de ani)
• imigranți și refugiați, această frică fiind împărțită cu marea parte a lumii occidentale (cu toate că sunt munți de dovezi care demonstrează lipsa de fundament).

Majoritatea fricilor globale sunt nefondate, în special în țări dezvoltate. Înțelegem de ce un congolez îi este frică de sărăcie și de ce unui român îi este frică de corupție, dar, dacă ne uităm la trend-uri, cu cât o țară este mai capitalistă, cu atât există mai multe frici nefondate – frica vinde. Vinde reclame și vinde politicieni.

Punctele unu, doi și trei favorizează…

4. Creșterea numărului dictatorilor moderni – cum și de ce?

Dacă vă amintiți un pic de istorie, atunci știți că Germania era unul din cele mai educate, intelectuale și inteligente state din lume atunci când l-au votat și promovat pe Hitler. De ce? Pentru că s-a folosit de frica de evrei, de frica de colaps economic și și-a demonizat (și brutalizat) adversarii. Sună cunoscut?

Dictatorii în general urmează diverse șabloane. Există inclusiv un articol WikiHow care explică că trebuie să:

a) îți dorești putere

b) să ai o personalitate narcisistă

c) să detești ceva mai mult ca orice altceva (evrei, musulmani, liberali, intelectuali), preferabil acest grup să deriveze din d)

d) să ai insecurități majore (cum ar fi statura sau alte membre mici)

e) să știi să cultivi prietenii prin orice metode, preferabil plătind mult cercul apropiat care ține țara în frâu

f) să fii paranoic sau măcar să ai tendințe paranoide care după ce preiei puterea să se amplifice (de exemplu faptul că sistemul de justiție este corupt sau că americanii vin să te atace oricând sau că China a inventat încălzirea globală)

g) să fii violent (și/sau cu un trecut în armată)

g) să ai un context social propice. Populația-țintă să fie vulnerabilă. Și atunci când spun vulnerabilă, mă refer și la o populație îngenuncheată de frică, slăbită de ură, înfometată (fizic), dezinformată (gradul de educație nu contează), în care deja există inegalitate și frustrări la nivel economic și social.

Momentan, se observă doar trend-uri și încă extremiștii nu domină Europa. Dar încearcă. Iar la nivel global, se observă o creștere a regimurilor/politicilor extreme. Ceea ce ne aduce în sfârșit la

5. Al treilea război mondial, iminent?

Răspunsul pe scurt – Nu.

Răspunsul pe larg – Trump îl admiră și este prieten cu Putin. Când a fost ales, în parlamentul rus au izbucnit urale. Deci nu va fi război mondial, doar că americanii și rușii, cele două mari superputeri nucleare, își vor împărți lumea. Deja țările baltice s-au trezit într-un mare coșmar. Mai ales acum când pare că SUA va părăsi NATO. Practic, în afară de problema unui nebun cu acces la arme nucleare (nimic nou sub soare), marile probleme sunt că nu se va face nimic împotriva încălzirii globale și s-ar putea începe un război economic paralizant la nivel global.

Acum, Hilary mai are o urmă vagă de șansă să ia totuși preșidenția. Moment în care s-ar putea petrece chiar un al treilea război mondial.

Vreau să aud și părerile voastre! Nu spun că am dreptate în toată analiza mea, deci nu fiți sfioși cu feed-back-ul!