Dr. Octavian Micu – „Este foarte important pentru societate sa se investeasca in educatie”

Vineri, 28 noiembrie, editia speciala a emisiunii Sound of Science de la Radio Gold FM l-a avut ca invitat pe dl. Dr. Octavian Micu, fizician al Institutului de Stiinte Spatiale de la Turnu Magurele. Discutia despre cercetarile la care dl. Micu ia parte a deviat, la un moment dat, spre educatia din Romania, cum ar trebui implicata stiinta in lista materiilor cu predare in scoli si licee si la cum este cercetarea sustinuta de Statul roman.

Sorin Badea: Cum arata viitorul Romaniei dpdv stiintific? Cum ti se pare dupa un an de zile, in care ai fost plecat, ai lucrat in afara, te-ai intors in tara… Cum arata acum viitorul stiintific si cel al cercetarii in Romania?

1915657_820710772145_982688_nOctavian Micu: Dupa 3 ani pot sa spun ca finantarea cercetarii, la noi, este o sinusoidala. Sper sa aiba o tendinta asimptotica spre ceva pozitiv. Atunci cand am venit, au fost cateva competitii de proiecte lansate. Acordarea finantarii s-a facut obiectiv cu evaluatori straini. Asta e un lucru bun. Oamenii din Romania tind sa fie foarte subiectivi, uneori. Preferabil e ca aplicatiile sa fie evaluate de oameni neutri. Dupa aceea, la scurt timp s-a propus, ma rog, cineva din sistem, ca sa nu intram in politica, a spus ceva de genul „Evaluatorii straini nu inteleg necesitatile sistemului educational romanesc.” Ideea e ca ei nu trebuie sa inteleaga necesitatile nici unui sistem. Ei trebuie sa inteleaga doar acel proiect, sa-i dea o nota, sa dea o nota directorului de proiect, rezultatelor la care proiectul vrea sa ajunga.

Petru Stratulat: Despre ce sume vorbim in medie, cand vine vorba despre asemenea proiecte?

Octavian Micu: Proiecte pentru care am aplicat eu au fost in genul 230.000 euro…

Petru Stratulat: Ah, pai de aceea evaluatorii straini nu stiu care sunt necesitatile societatii romanesti.

Octavian Micu: Acesta a fost un proiect pentru a finanta o echipa de cercetare. Pentru cativa ani, are multe cheltuieli si cheltuieli de regie care se duc la Institut pentru ca el deruleaza, salarii, deplasari, consumabile, calculatoare… Sunt si proiecte mai mari. Acesta a fost unul dintre cele mai mici. Este foarte important pentru societate sa se investeasca in educatie. In Romania, din cate am inteles, am vazut niste articole in care Uniunea Europeana sugereaza 6% din PIB. Oamenii nu inteleg asta. De exemplu, la un moment dat nu se intelegea in SUA de ce investesc ei in NASA si prin ’75-’76 cei de la CHASE Econometrics au facut un studiu si, in urma lui, concluzia a fost ca pentru fiecare 1$ investit in NASA s-au intors 16$ in economia americana in urmatorul deceniu pentru ca atunci s-au facut o gramada de cercetari. Ca sa faci un costum spatial ai nevoie de materiale care nu sunt folosite doar acolo. Acum se folosesc si la izolatia caselor chestii care au fost gandite prima data pentru Spatiu.

Sorin Badea: Teflonul, sa nu uitam ca-l folosim la tigai si stiu ca la un moment dat se folosea pentru navele spatiale.

Octavian Micu: Investitia in Stiinta este foarte importanta pentru evolutia unei societati si este important ca cei care taie feliile sa stie asta. Si emisiunea aceasta ar trebui finantata pentru ca, poate, ascultand o emisiunee de geul asta, copii care sunt la liceu sau la scoala generala sau parinti sa zica „ar fi o chestie faina sa fac fizica sau chimie sau biologie”.

Petru Stratulat: Cum ar arata noul manual de fizica, daca l-ai scrie tu?

Octavian Micu: Fizica de la scoala generala si liceu, manualele sunt bine facute. Sunt chestii arhi-cunoscute din anii 1700-1800, insa as mai adauga cate o lectie care sa trezeasca curiozitatea. Eu asa am ajuns sa studiez fizica. Profesoara mea de fizica din liceu ne mai povestea tot felul de paradoxuri din teoria relativitatii, din mecanica cuantica. Pe atunci toate erau pentru noi povesti, de popularizare, ca nu intelegeam toate detaliile. Vazand cat de fascinant era subiectul, am ales directia aceasta.

Sorin Badea: Daca nu ai schimba manualul, ai schimba metoda de predare?

Octavian Micu: Da. Metoda de predare as mai imbunatai-o. Eu chiar am fost implicat in SUA. Universitatea din Alabama, cand eram eu acolo, a facut tranzitia de la metoda clasica de predare la active learning. Activ in sensul in care elevul este implicat in procesul de predare. Se folosesc clickere. Asta e la nivel de universitate. La nivelurile pre-universitare functioneaza la fel. Ideea este ca ai niste statii si niste clickere pe care elevii pot apasa ca varianta de raspuns. Profesorul pune o intrebare cu raspuns multiplu. Variantele de raspuns contin si greseli uzuale. Pui intebarea „daca arunci un obiect in sus, in capatul cel mai de sus al traiectoriei, care este acceleratia gravitationala?” si pana nu fac diferenta dintre conceptul de viteza si acceleratie, multi elevi vor spune ca acceleratia este 0, dar ea ramane constanta. Viteza trece prin 0. Ideea cu clickerele este ca raspunsurile sunt anonime. Este vizibil doar numarul raspunsurilor la fiecare varianta din intrebarea grila. Dupa aceea discuti cu ei. Daca ar fi acceleratia 0, s-ar opri obiectul, ar cadea etc. Dupa aceea repeti intrebarea si vezi cum raspunsurile lor se duc spre varianta corecta. Ai si tu feedback, ei participa la procesul de invatare si, in momentul in care incerci sa-ti explici singur lucrurile, se inmagazineaza mai bine, decat sa ti se puna ecuatiile pe tabla. Procesul de active learning presupune existenta experimentelor. In prima jumatate de ora expui dupa care experimentezi.

Citeste si  Memoria fotografica a unui cimpanzeu

(…)Ziceam de clickere. Prima data cand am avut contact cu ele a fost cand a venit decanul de la mine de la facultate, care ne-a spus de ce e bine sa le folosim. Eram numai fizicieni. Era o prezentare a metodei noi prin active learning la departamentul de fizica al Universitatii. Ne-a pus o intrebare foarte interesanta: un jucator de golf loveste o minge de golf cu aceeasi crosa, deci aceeasi masa, aceeasi viteza in doua conditii atmosferice – cand aerul este uscat si cand aerul este umed. Vantul bate la fel, aceasi presiune etc. In ce conditii se deplaseaza bila de golf mai departe? Noi eram toti acolo profesionisti. In momentul in care trebuie sa ridici mana, ti-e putin teama sa nu ridici mana la raspunsul gresit. Multi au ales sa se abtina. La fel este si cu elevii. Daca doi sunt prieteni, ii este jena de prietenul lui sa se faca de ras in fata lui cu un raspuns gresit. Clickerele sunt anonime. Alegi raspunsul si doar tu stii daca ai gresit. Bine, si profesorul care poate da note pentru performanta, dar fata de colegii tai nu te faci de rusine.

Petru Stratulat: Eu merg pe ideea aerului umed.

Sorin Badea: Eu merg pe ideea de aer uscat si argumentul meu este ca n-ar mai fi particule de apa in aer si astfel ar fi frecarea mai mica si atunci bila ar merge mai departe.

Petru Stratulat: Argumentele mele ar fi ca aer uscat e prea la indemana si sigur e un spil undeva si am ales aer umed pentru ca din cate stiu eu in aer uscat pot exista particule de praf si stiu ca umezeala „curata” atmosfera. Mi-a fost teama sa aleg aer umed, stiind ca umezeala incetineste.

Octavian Micu: Sa stii ca multora le-a fost teama sa aleaga aer umed, insa este corect doar ca motivatia este putin putin diferita. Daca ar fi un raspuns grila, ai fi luat punctajul, dar daca ar fi trebuit sa motivezi… Ar fi fost discutabil. Toti ceilalti parametri sunt la fel. Cand ai apa in aer, parte din moleculele din aer, care au masa molara mai mare, sunt inlocuite de apa. Masa molara a aerului este de 28, masa molara a apei este 18. In deplasarea ei, bila se ciocneste cu mai multe molecule usoare, decat grele, care o incetinesc mai putin. Pentru ca masa molara a apei este mai mica, cumva, in conditiile acestea scade masa molara a aerului umed si asta face ca frecarea cu aerului sa fie mai mica. Cand ai aer umed, bila se deplaseaza mai repede. Oamenii de acolo s-au abtinut. Repet, toti ne uitam unii la altii…

Petru Stratulat:  Pentru ca au avut o reputatie de aparat. Eu nu.

Octavian Micu: Ma intrebam „Oare seful meu la care ridica mana?”.

Interviul integral