#Colectiv

In seara de vineri eram intr-un bar la kilometri departare de Bucuresti. Imi venise o idee de articol si i-am scris lui Petru. Petru nu-si gasea doi prieteni. M-am gandit ca in labirintul Capitalei nici nu-i greu sa pierzi parti din gasca vesela. Dar nu. Fusese un incendiu. Multi morti. Multi tineri morti.

colectivM-am uitat inmarmurita la telefon. Stiam cum arata Colectiv. O hala mare, ca multe alte spatii comuniste goale, refolosite pentru a adaposti cluburi si baruri. Cam ca subsolul in care ma aflam eu, intr-un complex de subsoluri din Iasi. Subsoluri in care de abia incapem, in care ne sufocam de la fum, in care de abia avem loc la bar, in care de abia avem cum sa intram si sa iesim pentru ca sunt ticsite cu tineri care cauta distractie, muzica altfel, oameni altfel. Niciodata nu ne gandim la masurile de siguranta. Stingem tigari pe jos, bem shot-uri flambate, ne imbrancim si dansam fara nici o grija. Stim ca sunt atat de multe taxe in Romania incat multi patroni platesc spagi, fac rabaturi, folosesc materiale ieftine pentru antifonare si design si mereu ne spunem ca doar n-o sa se intample ceva.

Am spus „not today” mortii de foarte multa vreme. Am facut treaba si distractia „romaneste” de multa vreme, fara a ne gandi la consecinte, la acel „dar daca”.

Numarul de morti este in crestere. Sunt frustrata ca nu pot sa ajut. De la kilometri distanta pot doar sa urmaresc stirile si sa fiu cu tinerii, cu familiile, cu prietenii, cu medicii, cu toti care au ajutat cu gandul. Pot doar sa dau unfriend nebunilor care blameaza o sarbatoare vesela si care spun ca tinerii aia meritau moartea in flacari si panica, cand as vrea sa pot sa-i bag in puscarie. Pot doar sa fiu socata de cum politicieni folosesc tragedia asta pentru a distrage atentia de la alte crime recente. Pot sa fiu mandra de toate cadrele medicale, din toate mediile medicale, de toti studentii, psihologii, de toate persoanele abilitate care si-au unit fortele pentru a incerca sa salveze si sa pastreze cat mai multe vieti.

Citeste si  Cercetare în România: "Nu e grav că tinerii pleacă din ţară. Problema e că sunt foarte puţini cei care revin"

Si, cu toate acestea, nu pot sa arat cu degetul. Am citit ca solistul a cerut un extinctor si nu l-a primit. Am citit ca localul nu avea toate autorizatiile. Am citit ca patronul era un pic prea tanar pentru a avea bani de club. Am citit ca pompierii nu au avut cum sa intre cu masinile si au venit doar cu extinctoare, dar oricum era prea tarziu. Am citit toate mizeriile religioase posibile.  Toate aceste greseli sunt produse ale sistemului, ale atitudinii „romanesti”. Si pana cand n-o sa spunem „atat”, avem toate sansele sa repetam tragedia de vineri. Le datoram oamenilor astora sa spunem nu – la propaganda religioasa, la sistemul asta care-i face pe multi sa apeleze la rabaturi si sa prefere sa plateasca spagi, NU la treaba carpita.

Daca suntem capabili sa ne mobilizam in asemenea hal pentru a-i ajuta pe oamenii astia, atunci cred ca suntem la fel de capabili sa ajutam sa construim o Romanie mai sigura si mai corecta.