Natalitatea, între mame și natură
Până în 2050, mai mult de două treimi din țări nu vor avea rate de natalitate suficiente pentru a păstra populația stabilă. 23 de țări probabil își vor înjumătăți populația până în 2100, inclusiv China, Japonia și Italia. Singurele țări care vor păstra natalitatea sunt cele cu venituri joase, deci, în afară că vom fi mai puțini, vom fi altfel distribuiți pe glob.
Sunt două motive principale: mamele și natura.
Mamele
Multiple studii arată că, în general, cu cât mamele sunt mai educate, cu atât au mai puțini copii. Dacă vă uitați pe graficul de mai jos (interactiv, aici), puteți vedea cum, în general, cu cât femeile au mai mulți ani de educație, cu atât scade rata de fertilitate. Ca o regulă generală, orice rată de fertilitate sub 2.1 nu va fi de ajuns pentru înlocuirea populației – cu mențiunea că în anumite țări acest prag poate să crească până la 3.4 datorită ratelor mari de mortalitate.
De exemplu, în Coreea de Sud, de la natalitatea de 6 nașteri per femeie în 1960, în 2021, natalitatea ajunsese la 0.84 nou născuți per femeie, cea mai joasă din lume. Aproximativ 3725 de școli au fost închise între 1982 și 2016. De 20 de ani, guvernul încearcă să rezolve această problemă cu un munte de bani – aproximativ 250 de miliarde de euro. Văzând că nu funcționează, au început să adauge și alte politici, cum ar fi angajatul bonelor din alte țări asiatice.
În 2023, Coreea de Sud a înregistrat din nou cea mai mică natalitate din lume.
Este greu să găsești un partener în Coreea – un bărbat care va împărți datoriile casnice și îngrijirea copiilor în mod egal. Iar mamele singure sunt judecate negativ.
Femeile știu că în Coreea doar 7% din bărbați își iau concediu de paternitate, comparativ cu 70% din femei. Știu aceste lucruri pentru că femeile din Coreea de Sud sunt cele mai educate din lume, dar în același timp au cel mai mare „gap” de salarizare dintre țările dezvoltate. Deci, multe femei spun că se simt forțate să aleagă între o carieră și rolul de mamă și, deci, din ce în ce mai multe aleg să nu fie mame. Mai ales într-o cultură unde presiunea excelenței e notorie, femeile aleg să se concentreze pe excelența la job.
În plus, se adaugă costul financiar de a crește un copil. În Coreea de Sud, costul de a crește a unui copil până la vârsta de 19 ani este de 150.000 EUR.
Mai aproape de noi, Italia se confruntă cu probleme asemănătoare. Mulți italieni sunt reticenți în a avea un copil în climatul acesta de „incertitudine economică”. În plus, guvernul de extremă dreaptă și biserica catolică au creat un climat care descurajează mai multe categorii de nașteri. Guvernul, de exemplu, promovează familia tradițională, critică reproducerea asistată pentru familii hetero, dar și homosexuale, și refuză ideea de a oferi dreptul de a avea copii italieni imigranților, chiar și celor plătitori de taxe.
Papa Francisc, cu toate că împarte multe din aceste păreri, a sugerat că „acceptarea și incluziunea” ce depășesc granițele Italiei ar putea repopula țara.
Nu în ultimul rând, natalitatea scăzută a Italiei este prilej de retorică fascistă, unde Ministrul al Agriculturii menționa că italienii riscă „înlocuirea etnică”.
România are aceeași populație ca în 1966. Cel puțin un sfert de români trăiesc și fac copii în afara țării. În țară, în fiecare an, natalitatea scade, ajungând la un nou record negativ. Predicțiile spun că, dacă păstrăm același trend, până în 2030 populația salariată nu va mai putea susține pensiile.
Costă mai mult de jumătate de milion de lei primul copil (100.000 EUR). Femeile stau mai mult în procesul educațional, deci fac mai puțini copii și mai târziu. Cu toate că referendumul familiei tradiționale nu a avut succes, cuplurile LGBTQ+ nu au drept de căsătorie și de adopție.
Natură
1 din 6 persoane sunt infertile. Proporția de responsabilitate este încă dezbătută, cu unele estimări indică o cauzalitate de aproape jumătate-jumătate între bărbați și femei. Mai alarmant e că scăderea calității spermei, scăderea nivelurilor de testosteron, creșterea ratelor de disfuncție erectilă, dar și creșterea numărului de avorturi spontane – cresc cu 1 procent anual. Doar legat de calitatea spermei, în ultimii 50 de ani, numărul de spermatozoizi s-a înjumătățit, cu scăderi accelerate în ultimii 20 de ani.
Cercetările sugerează că fumatul, poluarea și anumite boli (de exemplu diabetul zaharat) au un impact major asupra calității spermei și a fertilității feminine. Vorbind de poluare, mai multe cercetări sugerează că microplasticele ar fi responsabil de mai multe cazuri de infertilitate masculină decât credeam. Un studiu a găsit 12 tipuri diferite de microplastic în mostre de testicule umane. În plus, prezența diverselor substanțe toxice care pot influența hormonii implicați în reproducere – și la bărbați și la femei – a crescut alarmant în ultimii ani.
Anul 2024 a început cu o explozie de studii care se axează pe tratamentul infertilității feminine, dar trebuie să ținem cont că aceste tratamente sunt costisitoare și nu sunt, în general, acoperite de asigurările de sănătate.
Pentru planetă – e bine sau e rău că vom fi mai puțini?
Da și nu.
Ca specie noi consumăm cam de 1.6 ori mai mult decât Pământul ne poate da. În același timp, amprenta ecologică a celor din top 1% poate ajunge de 175 de ori mai mare ca a cuiva din cei 10% cele mai sărace persoane. Astfel încât unii experți mai degrabă discută despre influența corporațiilor mari, modificărilor climatice, migrare, schimbări de demografie.
Planeta nu mai poate susține încă un Jeff Bezos – Heather Alberro, PhD în dezvoltare sustenabilă
Consider, ca om de știință, că este încă destul de complicat să avem previziuni clare asupra viitorului, dar aștept și opiniile voastre.
Ar mai fi de menționat că, în România pe an sunt aproximativ 7000 de copii adoptabili, din cei 40.000 care se află în sistemul de asistență și protecție socială. În medie, adopția națională durează un an.
*femeie – oricine are uter (pentru că încă nu am găsit un termen îndeajuns de corect în limba română).
Surse în link-uri în text.
Medic specialist în medicina internă. Și-a terminat doctoratul în Țările de Jos, în cadrul unui program Marie-Curie. Momentan, predă în cadrul unui program de masterat Metodologii în Cercetare Medicală și scrie de zor.