Psihedelicele si procesele prin care trece creierul

In ultimul deceniu am observat o dezghetare a cercetarilor facute in ultima suta de ani asupra psihedelicelor, iar asta le permite oamenilor de stiinta sa inceapa sa cerceteze in sfarsit efectele pe care le au acesti compusi aparent „magici”. Tehnologii de ultima ura ne-au ajutat sa recuperam tipul pierdut si ne-au ajutat sa intelegem cum substante precum LSD, DMT si psilocibina din ciuperci afecteaza activitatea creierului si sanatatea mentala. Mai multe ipoteze au aparut in urma acestor experimente, unele dintre ele au si devenit general acceptate, desi un nou studiu care a cercetat efectele unui medicament intitulat Salvinorin A, arunca acum dubii asupra a tot ce stim despre psihedelice.

Sa definim psihedelicele

In timp ce orice substanta care altereaza starea de constiinta sustine ca este psihedelica, oamenii de stiinta ofera acest titlu acelora care interactioneaza cu un receptor de serotonina intitulat 5-HT2A. Serotonina este hormonul fericirii. Ciupercile, LSD-ul si DMT-ul intra in aceasta categorie, pe cand altele, precum Salvinorin A, nu. Gasit in planta Salvia Divinorum, acest compus produce un trip foarte intens care dureaza aproximativ 15 minute, dar afecteaza un receptor kappa opioid, nu receptorii de serotonina.

Potrivit unui nou studiu aparut in jurnalul Scientific Reports, numeroase efecte neurologice atribuite psihedelicelor apar la persoanele consumatoare de salvie, ceea ce inseamna ca trebuie sa revizuim teoriile populare privind impactul psihedelicelor asupra creierului.

Psidehelicele si creierul entropic

Incepand cu 2012, un val de studii ale creierului au relevat faptul ca psihedelicele clasice cauzeaza un tipar entropic de conexiuni cerebrale. Acest lucru este caracterizat de o explozie a comunicarii din interiorul creierului, pe masura ce diferite regiuni, care in mod normal nu au legatura una cu cealalalta, incep sa interactioneze. In acelasi timp, conexiunile realizate sub forma unor tipare incep sa se fragmenteze, lucru care duce la o dezintegrare a retelelor neuronale.

Studiile asupra psilobicinei si LSD-ului s-au concentrat pe ramificatiile acestui fenomen aflat in asa-zisa retea implicita (DMN), care controleaza cognitia zilnica. Pe masura ce DMN-ul se dezintegreaza sub influenta psihedelicelor clasice, oamenii incep sa experimenteze o dizolvare a eu-ului, in timpul careia pierd capacitatea de localizare proprie in cadrul mediului inconjurator, identificandu-se una cu acesta nu ca o entitate separata.

Teoria ca dezintegrarea DMN-ului ar fi cauzata de psihedelice a primit o lovitura grea atunci cand a fost demonstrat faptul ca si alcoolul si canabisul fac acelasi lucru, chiar daca acestea nu dau o senzatie a includerii in entitatea mediului inconjurator. Asta inseamna, in mod clar, ca reducerea conexiunilor in DMN nu este una caracteristica psihedelicelor, ceea ce ne arata ca dizolvarea propriei perceptii este cauzata de un alt mecanism.

Ar putea fi implicate alte retele neuronale?

Studierea creierului entropic nu este una facila, avand in vedere proliferarea conexiunilor care apar sub influenta psihedelicelor. Este foarte dificil sa vedem exact cum aceste substante isi produc efectele. Un studiu a reusit sa afle cum LSD cauzeaza o crestere a conexiunilor in reteaua somatosenzoriala a creierului si ca acest lucru influenteaza in mod direct „calitatea” tripului.

Alt studiu a relevat faptul ca regiunile senzoriale ale creierului tind sa devina mult mai integrate sub efectul psilocibinei. Totusi, mai este nevoie de multa cercetare inainte sa putem demonstra modul in care psihedelicele isi produc efectele. Este clar, totusi, ca multe regiuni si retele cerebrale sunt implicate, DMN fiind printre acestea.

Citeste si  Cimpanzeii discuta despre fructele preferate

Cercetarile au aratat ca diferite regiuni cerebrale pot influenta aspectele dizolvarii propriei perceptii. De exemplu, un studiu a indicat ca o scadere a conexiunilor din hipocamp cauzeaza experiente pozitive ale dezintegrarii propriei perceptii sub efectele psilocibinei si ca intarirea conexiunilor in cortexul prefrontal genereaza experiente negative ale acestei perceptii. Ambele regiuni cerebrale sunt asociate cu DMN.

Psihedelicele si plasticitatea creierului

Numeroase studii au subliniat efectele terapeutice ale psihedelicelor, cum psilocibina amelioreaza depresia in pacientii care nu raspund la tratementele conventionale, ca ayahuasca, un ceai psihedelic facut din Banisteriopsis caapi, care contine DMT ca ingredient psihoactiv principal, a fost asociata cu o crestere a ceea ce multi intituleaza drept mindfulness. Asemenea imbunatatiri ale sanatatii mentale au rezultat dintr-o crestere a flexibilitatii cognitive. Utilizatorii, ca sa nu spunem „pacientii”, au reusit sa-si refaca tiparele uzuale de gandire pentru o perioada de timp in care au folosit psihedelice.

Este normal sa atribuim toate aceste efecte naturii entropice a creierului psihedelic. Intr-adevar, numeroase studii au aratat ca o crestere mare a flexibilitatii cognitive se datoreaza slabirii tiparelor rigide ale conexiunilor si a sporirii unei activitati cerebrale mai expansive si fluide. Totusi, oamenii de stiinta cred acum ca aceasta este doar o parte a povestii si ca psihedelicele ar putea creste capacitatea creierului de a isi reface conexiunile prin generarea unor noi neuroni si sinapse.

Redefinirea continua a carilor neruonale este o dovada a plasticitatii creierului si este vazuta ca fiind esentiala in procesele de invatare, memorie si vindecare a traumelor emotionale. Procesul este controlat in mare parte de proteine precum BDNF, esentiala in cresterea si dezvoltarea celulelor nervoase.

Un studiu recent a descoperit niveluri ridicate de BDNF in plasma sanguina a voluntarilor care au primit o microdoza de LSD. Cercetari separate au aratat ca neuronii in laborator tind sa formeze mai multe conexiuni dupa in mix sunt adaugate LSD sau DMT. Autorii studiului au observat o densitate mai mare de neuroni in cazul soarecilor care au primit DMT, iar asta ar fi in legatura cu o abilitate mai mare de a depasi frica si depresia.

Un at studiu a relevat faptul ca ayahuasca declanseaza neurogeneza in hipocampul soarecilor. Daca se aplica si la oameni, asta ar insemna ca substanta in cauza stimuleaza formarea unor noi neuroni intr-o regiune cerebrala care are rol principal in invatare si memorie cu implicatii uriase cognitive si care tin si de santatea mentala.

Aceste descoperiri indica faptul ca efectele psihedelicelor sunt departe de a fi usor de inteles si ca implica un numar  mare de mecanisme complexe si unice. Ne va lua destul de mult timp sa intelegem toate aceste procese, dar, din ce stim deja, este destul de clar motivul pentru care aceste substante genereaza un asemenea entuziasm.

[sursa: What Really Happens In The Brain When You Take Psychedelics? | IFLScience]