Prima dovada ce ar demonstra ca Universul ar fi fost o holograma la inceput
Timp de decenii, oamenii de stiinta s-au jucat cu ideea ca Universul ar fi fost, la un moment dat, o holograma gigantica, in care legile fizicii necesita existenta a doar doua dimensiuni.
Asa cum iti imaginezi, nu este o ipoteza ce ar fi usor de dovedit, dar fizicienii spun ca acum au gasit dovezi observationale din Universul timpuriu care ar explica acest stadiu in doua dimensiuni de holograma, dar care s-ar potrivi si cu Big Bang-ul.
Cercetatorii nu spun ca am trai acum intr-o holograma ci ca intr-un stadiu timpuriu, cand varsta Universului era de cateva sute de mii de ani, totul era proiectat in trei dimensiuni pornind de la doua.
In anii ’90, Leonard Susskind a popularizat ideea Universului ca holograma, in care legile fizicii nu necesita trei dimensiuni. Asadar, cum ar putea totul parea a fi in trei dimensiuni cand, de fapt, ar fi in doar doua?
Ideea de baza este aceea ca volumul spatiului este „codat” intr-o limita, sau intr-un orizont gravitational ce depinde de observator, ceea ce inseamna ca necesita cu o dimensiune mai putin decat ar parea ca exista. Cea mai buna analogia este cea a unei holograme 3D proiectate dintr-un ecran 2D. Ipoteza sustine ca cele 3 dimensiuni ale Universului sunt proiectate dintr-o sursa 2D.
Inca din 1997, mai mult de 10.000 de lucrari au fost publicate in care este sustinuta ideea aceasta, asa ca nu e una pe deplin nebuneasca.
Motivul pentru care fizicienii s-au agatat de ideea hologramei sta in golurile care exista in teoria Big Bang-ului. Potrivit acesteia, reactiile chimice au cauzat o expansiune masiva imediat dupa formarea Universului, o inflatie la o viteza incredibila. Chiar daca multi fizicieni accepta realitatea inflatiei cosmice, nimeni nu a putut intelege mecanismul responsabil de expansiunea care se petrece cu o viteza mai mare decat cea a luminii. De fapt, precum in cazul teoriilor relativitatii generale si celei a mecanicii cuantice, in care acestea doua nu se potrivesc, la fel se intampla si cu legile fundamentale ale fizicii care nu pot explica modul in care ingredientele Universului ar fi putut exista intr-un „pachet” atat de mic.
O ipoteza care incearca sa le impace pe cele doua, cea a gravitatiei cuantice, spune ca, daca aruncam la gunoi dimensiunea spatiala, putem de asemenea renunta la gravitatie in calcule pentru a le face mai usoare. Pentru a testa teoria hologramei, cercetatorii au creat un model computerizat cu o dimensiune temporala si doua spatiale. Cand au introdus date reale din Univers, printre care si radiatia de fundal, au observat cum cele doua se potrivesc foarte bine, dar exista un spil – totul se potriveste daca Universul nu este mai lat de 10 grade.
Cercetatorii spun ca sunt departe de a demonstra faptul ca Universul timpuriu a fost o proiectie hoografica. Faptul ca dovezile observabile in lumea reala ar putea explica bucatile lipsa din legile fizicii in doua dimeniuni inseamna ca nu putem ignora ipoteza aceasta.
[sursa]
Om de radio si artist pasionat de stiinta. A pornit proiectul Sound of Science la Radio Gold FM, in 2014, si l-a adus la Radio Guerrilla in 2016.